ÎNTOARCEREA FIILOR RISIPITORI-Săptămâna a șaptea (Opt săptămâni de rugăciune pentru copiii risipitori ai Bisericii)

Duminică 20 Martie 2016-Tot ce am este al tău (Luca 15:31-32)screenshot_590-150x150

„Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm,
pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit”
2. Petru 1:3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.

Pilda fiului risipitor a fost spusă în primul rând pentru fariseii care stăteau în apropierea Domnului. Ei au fost provocați să spună sfârșitul pildei – să decidă dacă acceptă sau nu să intre în casa Tatălui, și să se bucure de a doua naștere a fiului păcătos. Să decidă dacă acceptă să se alăture ospățului, să-i primească pe păcătoși și să se bucure împreună cu Tatăl; să creadă asigurarea Tatălui, că tot ce are El este și al lor.

Tot ce am este al tău. 

Problema pe care o avem toți este că mereu credem că ne mai trebuie ceva, ceva nou, sau ceva mai mult, ca să putem fi creștini buni și ca să putem face lucrurile la care ne cheamă Dumnezeu. Deseori ne lipsește bucuria că suntem în locul unde ne-a pus, în ciuda tuturor obstacolelor vizibile. Este greu de crezut că bogățiile pe care le căutăm sunt ascunse chiar sub picioarele noastre. Este greu de crezut că adevărata comoară este Cristos în noi și faptul că Dumnezeu Și-a așezat locuința în noi. Este greu de crezut că avem tot ce ne este necesar pentru a trăi o viață evlavioasă. Ca biserică, deseori ne asemănăm cu Iacob, care atunci când s-a trezit a exclamat: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.” Cuvintele: „Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău,” ni se aplică nouă, precum și celor mai înfocați atei. Noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi o viață împlinitoare cu Dumnezeu; tot ceea ce trebuie să facem este să intrăm. Dumnezeu se va ocupa de restul.

Rugăciune

  1. Mulțumim:

* Pentru un Tată atât de minunat ca Dumnezeul nostru.

* Că ne-a dăruit tot ce este necesar pentru a trăi o viață evlavioasă.

* Pentru promisiunea că într-o zi vom moșteni tot ce este al Lui (Romani 8:17).

  1. Ne smerim:

* Că de multe ori ne-am comportat ca și când nu am fi fost fii ai Tatălui ceresc.

* Că uneori ne credem superiori fraților căzuți și nu-i primim cu bucurie și dragoste atunci când se întorc.

* Că de multe ori suntem indiferenți față de cei pierduți din jurul nostru.

  1. Ne rugăm:

* Să creștem în înțelegerea bogăției și a măreției vieții lui Cristos; ca noi, copiii Domnului, să umblăm în siguranța prezenței lui Dumnezeu în fiecare zi.

* Ca noi, ca biserică, să fim gata să ieșim din zona de confort și să-i căutăm pe cei pierduți.

* Pentru cei dragi nouă care sunt morți din punct de vedere spiritual, ca să se întoarcă la Tatăl cu pocăință.