ÎNTOARCEREA FIILOR RISIPITORI-Săptămâna a treia (Opt săptămâni de rugăciune pentru copiii risipitori ai Bisericii)

screenshot_590-150x150Duminică 21 Februarie  2016-Punctul de întoarcere (Luca 15:17-19) Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»”

Atunci când copiii nu se întorc la Dumnezeu, sau atunci când părăsesc biserica, deseori părinții se învinovățesc că nu au fost părinți sau creștini suficient de buni. Creșterea copiilor este în esență o muncă foarte grea, dincolo de puterile omenești; de aceea, depindem mereu de harul lui Dumnezeu, care acoperă toate păcatele noastre ca părinți. Copiii noștri vor găsi drumul spre casă, la Tatăl lor adevărat. Și totuși, mulți părinți nu se pot ierta pentru eșecurile lor.

O mare problemă în relațiile cu fiii risipitori este resemnarea, sau renunțarea la ei, ceea ce-i împiedică pe mulți să mai aibă credință și să se mai roage pentru ei.

Pocăința

Brusc, tânărul își aduce aminte de tatăl lui. El era sărac lipit pământului, murea de foame și nu apuca să mănânce nici măcar mâncarea porcilor. Dintr-o dată, tânărul se vede la capătul puterilor.

Pocăința începe odată cu acceptarea condiției, când omul se vede incapabil să se salveze singur.

Tânărul se gândește la tata, la bunătatea sa față de argați și la generozitatea cu care le oferea pâinea din belșug. Își dă seama că nu mai are unde să meargă. E zdrobit, e singur și trist. E pocăit.

El se încrede în bunătatea tatălui și se crede în tatăl său. Pocăința duce la mântuire, dar ea este legată de credință. Fiul cel mic știe ce fel de om e tatăl său.

Pocăința mișcă voința. Fiul se scoală și pleacă acasă. Atunci când venim la Dumnezeu, trebuie să ne bizuim pe îndurarea și iertarea Lui. 

 

Rugăciune 

  1. Mulțumim:

* Că Domnul ne-a dat în dar pocăința – nu trebuie să lucrăm pentru ea, ci să ne mărturisim falimentul și păcatul, fără nicio scuză.

* Că avem în cer un Tată care ne primește oricând venim la El cu pocăință și credință.

* Pentru Duhul Său cel Sfânt care ne ajută să ne vedem starea și să-L vedem pe Tatăl iubitor.

  1. Ne smerim:

* Că de multe ori nu am fost mulțumitori de familia lui Dumnezeu.

* Că am avut gânduri de îndoială cu privire la Tatăl nostru.

* Că uneori am fost prea mândri atunci când trebuia să ne pocăim.

  1. Ne rugăm:

* Ca Dumnezeu să dea bisericilor un duh de cercetare și pocăință.

* Pentru cei ce au părăsit calea Domnului, ca ei să se întoarcă acasă.

* Pentru părinții cu copii mici din biserică. Rugați-vă ca ei să nu se bazeze pe ei înșiși pentru creșterea copiilor, ci pe Dumnezeu, care cunoaște nevoia fiecărui copil.