Intrebari esentiale legate de binecuvantarea lui Dumnezeu

Nici nu s-au dezmeticit bine din socul infrangerii in fata filistenilor, ca israelitii au si gasit vinovatul pentru cei 4000 de morti de pe campul de lupta: nu a fost Domnul cu noi…daca aducem chivotul cu siguranta ca lucrurile vor sta altfel… Au adus chivotul si, surpriza, au sfarsit tot infranti si dezorientati, dar si fara chivot…Mana Domnului pur si simplu nu a fost cu ei de data asta.

De multe ori in istorie intalnim exemple ca cel din 1 Samuel 4: oameni care isi doresc binecuvantarea lui Dumnezeu, dar nu stiu ca pentru asta nu fuctioneaza nici formule magice si nici ritualuri religioase. Un model biblic de exceptie este felul in care Dumnezeu il binecuvinteaza pe Isaac in Gherar, pe cand in Canaan era foamete si Isac era in cautarea binecuvantarii pentru el si familia lui – Geneza, cap. 26. Sunt, in contextul acestei istorii, raspunsuri simple si esentiale la intrebarile fundamentale pe care fiecare om le are atunci cand se confrunta cu nevoia de binecuvantare. Toti vrem binecuvantare: Iacov l-a inselat pe Esau si pe Isaac in ce priveste dreptul de intai nascut si binecuvantarea tatalui, Acan a crezut ca o are luand din Ierihon mantaua de sinear impreuna cu ceva argint si aur, Ahab s-a simtit mai implinit dupa ce a pus mana pe via lui Nabot, David si-a imaginat ca va fi mai implinit dupa ce ii va fi adusa Batseba, si exemplele pot continua.

Si totusi, in ce conditii binecuvinteaza Dumnezeu? Un lucru pe care il descoperim in istoria lui Isaac din Geneza 26:12 este ca binecuvantarea vine atunci cand este ascultare de Dumnezeu. Isaac a ascultat de Dumnezeu si a ramas in tara in care Dumnezeu i-a spus sa ramana. Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!, ii spunea Dumnezeu lui Avraam, dupa ce ascultarea acestuia fusese deja socotita ca neprihanire. Interesant este si felul in care Deuteronom 28 accentueaza conditia este ascultarea: daca vei asculta de Domnul Dumnezeul tau, atunci… Psalmul 81 mentioneaza in acelasi ton O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel in caile Mele! Intr-o clipa as infrunta pe vrajmasii lor, Mi-as intoarce mana impotriva potrivnicilor lor; cei ce urasc pe Domnul l-ar lingusi, si fericirea lui Israel ar dainui in veci. L-as hrani cu cel mai bun grau, si l-as satura cu miere din stanca. In acelasi timp, Dumnezeu binecuvinteaza seriozitatea. Gen 26:3 vorbeste despre legamantul lui Dumnezeu cu Avraam, legamant care se rasfrange si asupra lui Isaac. Dumnezeu nu este un portofel pe care sa il folosesti doar atunci cand ai nevoie de el, apoi sa uiti ca il ai. Evreilor le spunea in Exod 19:5 Acum, daca veti asculta glasul meu si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamantul este al Meu; iar in Deuteronom 29:9 Sa paziti, deci, cuvintele legamantului acestuia, si sa le impliniti, ca sa izbutiti in tot ce veti face. Ezra si Neemia au avut parte de binecuvantarea trezirii spiritulale pentru a au inteles valoarea legamantului si au implicat intreg poporul in reinnoirea legamantului cu Dumnezeu. O a treia conditie de care depinde binecuvantarea este credinta – Gen. 26:6 – Isaac a avut incredere in Dumnezeu ca ii va purta de grija intr-o tara straina si neprietenoasa. In vremea Domnului Isus, cand oamenii l-au cautat pentru binecuvantarea vindecarii sau rezolvarii altor probleme, expresia cea mai folosita de Domnul Isus a fost faca-ti-se dupa credinta ta, sau credinta ta te-a vindecat…si, in antiteza, cand Petru a fost binecuvatat sa mearga pe ape dar s-a scufundat, mustrarea a fost putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit??? Cadrul in care binecuvinteaza Dumnezeu are de-a face cu ascultarea noastra, cu seriozitatea trairii noastre cu El si cu credinta nestatornica in El si in providenta Lui.

O a doua intrebare fundamentala este cum binecuvinteaza Dumnezeu? Gen26:12 Isaac a facut semanaturi in tara aceea si a strans rod insutit in anul acela; caci Domnul l-a binecuvantat. Cand Dumnezeu binecuvanteaza, o face peste masura de mult – rodul insutit este maximul posibil pe care insusi Domnul Isus il precizeaza in pilda semanatorului 30-60-100 de boabe din samanta cazut in pamant bun. Iacov a cerut de la Domnul paine sa manance si Dumnezeu l-a imbogatit in asa masura ca Laban si fiii lui erau din cale afara de invidiosi, Avraam a ales muntele ascultarii de Dumnezeu si a ajuns mai bogat si mai puternic decat majoritatea imparatilor din Canaan… Isaac a ajuns bogat si puternic si pizmuit de filisteni pentru ca a stiut sa ramana langa Domnul si sa astepte de la El binecuvantarea. Nu proclamam evanghelia prosperitatii – ca devii bogat si prosper si puternic daca ramai langa Domnul, dar proclamam cu putere ceea ce Pavel spune efesenilor Dumnezeu poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi, peste masura ratiunii si planurilor noastre. Nici nu se gandea Isaac la belsug atunci cand a ramas in Gherar…poate doar spera sa nu moara de foame, sa supravietuiasca la limita, dar Dumnezeu i-a intrecut asteptarile. Totodata, Dumnezeu poate sa binecuvinteze in ciuda impotrivirii vrajmasilor. Degeaba s-au chinuit filistenii sa acopere cu mizerie fantanile sapate de Avraam, degeaba au generat conflicte cu robii lui Isaac datorita fantanilor nou sapate…Dumnezeu le-a dat apa si prosperitate. Actual si practic este proverbul plin de intelepciune can sunt placut Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii acestuia. In Faptele Apostolilor gasim ca in ciuda impotrivirii si persecutiei Biserica se bucura de pace si…prin Duhul Sfant se inmultea. Un alt raspuns la intrebarea de mai sus este legat de principiul fundamental al castigarii traiului: Dumnezeu binecuvinteaza prin munca. S-ar putea sa fie un concept strain sau neplacut pentru multi din generatia noastra, dar e interesant cum le-a dat Dumnezeu apa lui Isaac si familiei lui: v18, 19, 21, 22 mentioneaza repetitiv verbul au sapat. Nu putea Dumnezeu sa le dea apa din stanca, la fel ca in pustie? Nu putea Dumnezeu sa spuna sa fie vietuitoare in turma lui Isaac la fel ca in actul initial al creatiei? Ba da, dar Dumnezeu a initiat un concept clar in Eden, dupa creatie, acela al muncii. Cand vedem atatia oameni interesati de jocuri de noroc, castiguri rapide si usoare, scheme financiare riscante, parca intelegem de unde vine proverbul pica para malaiata, in gura lui Natafleata!…dar nu pica…Evrei 6:7 spune Cand un pamant este adapat de ploaia care cade adesea pe el, si rodeste o iarba folositoare celor pentru care este lucrat, capata binecuvantare de la Dumnezeu.

A treia intrebare fundamentala care isi gaseste raspuns in exemplul lui Isaac din Gen 26 este: de ce binecuvinteaza Dumnezeu? Iacov, fratele Domnului Isus, remarca in epistola sa nu aveti pentru ca nu cereti, sau cereti cu gand rau sa risipiti in placerile voastre…Si atunci ne intrebam: de ce totusi avem binecuvantari de la Dumnezeu? Un pim raspuns este acela ca Dumnezeu ne binecuvinteaza pentru a fi o marturie a felului in care lucreaza El. Abimelec recunoaste in versetele 28-29 din Gen 26 vedem lamurit ca Domnul este cu tine…tu acum esti binecuvantat de Domnul. Cand biserica din Ierusalim a fost confruntata cu problema convertirii neamurilor, raspunsul a fost vedem lamurit ca Dumnezeu le-a dat Duhul Sfant ca si noua, si asta a facut ca tensiunile sa fie estompate si sa sa concentreze mai mult pe lucrarea intre neamuri. Marturia binecuvantarii lui Dumnezeu are un impact extraordinar atunci cand e vorba de diferenta intre cei care sunt ai Lui si ceilalti. Am fost tanar si am iimbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit flamand, nici pe copiii lui cersindu-si painea…si atunci cum sa nu iti doresti sa ai ceea ce au cei credinciosi! Dumnezeu mai are un scop in binecuvantarea lui si acesta are de-a face cu slujirea: Avraam, Isaac, Iacov, au trait binecuvantarea pentru ca resursele lor sa ajute la inmultirea credinciosilor pe pamant si la proclamarea autoritatii si domniei Acelui Atotputernic precum in Cer, si pe pamant. Efeseni 4:11-16 este o incununare a felului in care pot si folosite binecuvantarile si inzestrarile – pentru zidirea trupului lui Hristos si desavarsirea sfintilor. Slujirea este ingemanata cu un al motiv al binecuvantarii lui Dumnezeu, cu inchinarea. Isaac a zidit un altar, pentru ca a inteles de la cine vine binecuvantarea si cine merita cele mai bune roade ale muncii sale. Deut. 16:17 spune fiecare sa dea ce va putea, dupa binecuvantarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tau, iar Pavel mentioneaza corintenilor cateva principii de inchinare specifice darniciei: cu bucurie, dupa putere si dupa cum a hotarat in inima lui. Moise avertizeaza poporul in Deut. 8 constient de memoria scurta pe care o au oamenii in general: Vezi sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau…Cand vei manca si te vei satura, cand vei zidi si vei locui in case frumoase…sa nu ti se umfle inima de mandrie si sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau…Vezi sa nu zici in inima ta: „Taria mea si puterea manii mele mi-au castigat aceste bogatii.”…Ci adu-ti aminte de Domnul, Dumnezeul tau, caci El iti va da putere sa le castigi, ca sa intareasca legamantul incheiat cu parintii vostri prin juramant, cum face astazi.

Mi-a placut mult o marturia a lui Alex Haley, un scriitor american, care a fost vizitat de cineva in biroul in care lucra si a fost ntrebat despre o pictura pe care o tinea pe perete Era o pictura cu o broasca testoasa care statea mandra in varful unui gard si scruta cu privirea sa orizontul. Vizitatorul a fost intrigat de pictura si a intrebat ce reprezinta, iar Alex Haley a raspuns: oridecateori scriu ceva si am succes, sunt ipitit sa ma mandresc…dar privesc la tabloul acesta si ma gandesc “testoasa aceea nu a ajuns singura in varful gardului, cineva a ajutat-o sa ajunga acolo”…la fel sunt si eu, Cineva m-a binecuvantat sa ajung ceea ce sunt.

Florin Iosub