Sfârşitul de an este întotdeauna momentul întrebărilor. Ne punem o mulţime de întrebări care au de a face cu familia noastră, cu slujba noastră, cu Dumnezeu, cu semenii. Aceste întrebări au ca ţintă realizarea unei evaluări. Evaluarea de la sfârşit de an este mai mult o autoevaluare, pentru că noi întrebăm şi tot noi suntem cei care oferim răspunsuri, de cele mai multe ori după plăcerea inimii noastre. Cum ar fi să ne imaginăm această evaluare ca un interviu la care participăm, unde Dumnezeu este cel care pune întrebări şi noi suntem cei care oferim răspunsuri.
Sunt în Biblie mai multe situaţii în care Dumnezeu întreabă.
Prima întrebare din Biblie este întrebarea pe care Dumnezeu i-o adresează lui Adam: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: ‘Unde eşti?’” (Geneza 3:9)
Această întrebare reflectă oare faptul că Dumnezeu este totuşi o fiinţă limitată? Oare nu este Dumnezeu omniprezent astfel încât să poată fi oriunde, oricând? Oare nu este Dumnezeu atotputernic, care să poată face orice, oricând, cu oricine? Oare chiar nu ştia Dumnezeu unde este Adam? Consider că răspunsul la această întrebare este: Dumnezeu ştia unde se afla Adam, dar Adam nu ştia unde este. Dumnezeu ştie unde eşti, ştie cum eşti, dar vrea să te ajute şi pe tine să afli unde eşti. Pentru a putea să ne evaluăm corect prezentul trebuie să ştim unde suntem. Atunci când te rătăceşti începi să cauţi tot felul de repere care să te ajute să îţi găseşti drumul înapoi spre casă. Tu, unde eşti? Eşti acolo unde vrea Dumnezeu să fii sau la fel ca Adam duci o viaţă de negare, o viaţă în care mereu spui: „Nu se poate, nu e adevărat”, pentru că refuzi să accepţi realitatea aşa cum este ea, din cauză că ţi-e teamă?
Doar în momentul în care îţi dai seama unde eşti, poţi răspunde la următoarea întrebare: “Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ‘Ce ai făcut?’”(Geneza 3:13) Prezentul este rezultatul trecutului. De ce este important să îmi dau seama ce am făcut? Se mai poate corecta ceva? În ceea ce priveşte trecutul, nu se mai poate face nimic pentru a interveni şi a schimba ceva acolo, dar Dumnezeu, prin pocăinţa faţă de trecut vrea să îţi binecuvinteze prezentul şi viitorul. Ce ai făcut de ai ajuns unde eşti? Ce te-a adus departe de Dumnezeu, de familie, de prieteni, de scopurile şi planurile pe care le-ai avut în viaţă?. Să fii atent la un aspect foarte important: întrebarea te vizează pe tine şi nu pe ceilalţi! La întrebarea „Ce ai făcut?”, Eva a răspuns cu ce a făcut şarpele, căutând poate o scuză pentru ceea ce a făcut ea. Pentru greşelile şi păcatele pe care le-am făcut, din partea noastră Dumnezeu primeşte un singur lucru: pocăinţa noastră şi nu justificările noastre. Dumnezeu ştie ce ai făcut, dar vrea să vadă că şi tu ştii şi că eşti conştient că întâmplările din viaţa ta sunt consecinţa propriilor acţiuni.
Următoarea întrebare este o întrebare plină de speranţă: “El a zis: ‘Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?’” (Geneza 16:8) La întrebarea „Unde te duci?”, Agar nu a avut foarte multe de spus, a spus doar atât „fug de stăpâna mea Sara”, „fug de trecutul meu”. Şi îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată”. Agar era preocupată de trecutul ei, dar Dumnezeu îi îndreaptă privirea înspre viitor. Diavolul vrea ca noi să zăcem mereu în trecut, ca astfel să ne fure realizările viitorului. În cartea profetului Ieremia, capitolul 29, versetul 11, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”.
Celebrul fizician, Albert Einstein, călătorea într-o zi cu trenul, când controlorul veni şi-i ceru biletul. Einstein s-a căutat în buzunare, biletul nu era acolo. S-a căutat în servietă, se uită pe bancheta pe care stătea, dar nu găsi biletul. Controlorul, recunocându-l pe omul de ştiinţă, spuse: „Domnule Einstein, eu ştiu cine sunteţi şi sunt sigur că v-aţi cumpărat bilet. E în regulă!”. Şi controlorul continuă cu alţi pasageri. Tocmai când să treacă în celălalt vagon, se mai uită o dată în urmă, şi-l văzu pe Einstein cum era aplecat în genunchi, căutând pe sub bancheta pe care a şezut. Controlorul s-a dus înapoi la Einstein şi i-a spus din nou: „Domnului Einstein, fiţi liniştit, nu vă îngrijoraţi, noi ştim cine sunteţi, eu ştiu cine sunteţi, ştiu că v-aţi cumpărat bilet, nu-l mai căutaţi!” Einstein îl privi pe controlor şi spuse: „tinere, şi eu ştiu cine sunt. Ce nu ştiu eu, este unde merg?!”
Dragul meu, Marele Reporter al Universului te întreabă: QUO VADIS, (pune aici numele tău)? ÎNCOTRO?
Poate că eşti un Adam care zilnic se ascunde, sau o Eva care caută mereu scuze şi justificări, sau o Agar pentru care trecutul are ultimul cuvânt, indiferent unde eşti, indiferent ce ai făcut, Dumnezeu vrea să îţi dea un viitor şi o nădejde. Dumnezeu vrea ca noul tău drum să fie unul binecuvântat. Apostolul Pavel spune: Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13-14) Decide-te şi acţionează spre „înainte”!
La Mulţi Ani…cu Domnul Isus, şi cu mult har!
pastor prof. Marius Cimpoae