INVITAȚIE LA ADEVĂR

” … veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

mihai sarbuCe este adevărul?” a întrebat retoric Pilat (Ioan 18:38).  Iar răspunsul nu întârzie să apară și să fie proclamat de cea mai autorizată persoană din Univers, Domnul Isus care a spus:  Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6).   În altă parte El întărește mesajul acesta declarând: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17). Argumente suficiente pentru orice căutător sincer. Astăzi vom detalia mesajul despre Adevăr folosind segmentul biblic intitulat ”Pilda Samariteanului” (Luca 10:25-37). Acest pasaj cuprinde o bogăție imensă de învățături. Mă rog să ai răbdare și să urmărești meditația până la sfârșit. Îți va face mult bine și vei cunoaște Adevărul.

1. Despre Dumnezeu. Credința veritabilă este mai mult decât o religie: este o relație bazată pe pocăință și credință cu cea mai important Persoană din Univers, cu Domnul Dumnezeu!  Adevărata religie te leagă de Dumnezeu; adică te înalță până la Dumnezeu sau – reciproc – ți-L aduce pe El până în inima ta.  Mă bucur când aud creștinii rugându-se: ”Tatăl Nostru care ești în Ceruri” însă mântuirea înseamnă mai mult decât atât. Cu adevărat El este Tatăl nostru. Este Stăpânul Universului, Cel ce ține în mâna Lui constelațiile și galaxiile, microcosmosul și macrocosmosul. El este Dumnezeul istoriei, al familiei și al bisericii; totul este controlat de EL și este fantastic să-L recunoști și să-L întâlnești în felul acesta. Dar la capitolul mântuire și viață veșnică singurul fel valabil este ca El să fie ”al tău.” Exact cum a proclamat Toma la 8 zile după înviere în Ioan 21:28 când a rostit cuvintele memorabile ale mărturisirii lui de credință: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” O relație adevărată și corectă cu Dumnezeu trebuie să fie una personală. Nimeni nu poate crede în locul tău și nimeni nu poate să mărturisească în dreptul tău. Pocăința înseamnă o întâlnire personală cu El și acceptarea de bună voie și nesilit de nimeni a domniei Lui în viața ta întreagă. Relația cu El pretinde o dăruire totală: ”cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău,”(v. 27). O recunoaștere sinceră a domniei Lui asupra ta. Te plasezi de bună voie și necondiționat sub autoritatea Lui și El devine Domnul Tău. Aleluia! Traiască Domnul! El există cu adevărat! Dar întrebarea revine: ”Este EL al tău? Ești tu proprietatea Lui 100%?” În Amos 4:12 profetul avertizează în modul cel mai categoric:  pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” Adică este sigur că la sfârșit Îl vei întâlni dar este EL Dumnezeul tău? De-aici începe tot restul problemei. Cum stai ”pe verticală?” Poate ești un om religios care trăiești o viață corectă și te achiți cu cinste de toate obligațiile impuse de religia ta. Nu lipsești de la biserică, cânți, te rogi, dai și bani, poate și predici dar întrebarea cere un răspuns: ”Este El Dumnezeul tău?” A sosit momentul unei evaluări sincere a relației tale cu Domnul. Nu te juca ”de-a religia!” Întoarce-te cu inima spre El și rogă-L să intre în ea. Fă-L cu adevărat Domnul tău și Dumnezeul tău chiar acum!

2. Despre aproapele. După explicarea dilemei despre Dumnezeu discuția continuă cu întrebarea despre semenul nostru. Interlocutorul Domnului Isus este ”doctor în teologie” și nu renunță așa ușor. El întreabă: “Şi cine este aproapele meu?” (Luca 10:29). Din acest moment Domnul Isus preia conducerea și Îi explică faptul că relația pe verticală se verifică prin relația pe orizontală. Ca la tramvai: ca să meargă pe șine trebuie să fie cuplat la rețeaua de înaltă tensiune. Zici că-L iubești pe Domnul Isus? Ei bine: arată-o, iubind pe semenii tăi. Mi-aduc aminte de ilustrația cu o bătrână care, după ce a auzit un mesaj despre aproapele a zis: ”Cu Dumnezeu, Drăguțu-i mai ușor; cu aproapele-i mai greu, maică.” Domnul Isus decretează ”porunca 11-a” făcând lumină cu privire la mărturia pe care trebuie să o aibă un pocăit adevărat: ”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13: 34-35). Oamenii fără Dumnezeu Îl vor putea găsi privind la relațiile noastre. După Domnul Isus, cel mai aproape semen al tău este partenerul de viață. Cum stau lucrurile între voi ca și soți? Dar între voi părinți și copiii voștri? Care este starea de fapt din adunarea în care faci parte? Iacov declară în modul cel mai clar felul în care trebuie să se manifeste copiii lui Dumnezeu vizavi de lumea din jur: ”Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Iacov 1:27). Este  mare nevoie de cercetare și de trezire spirituală în poporul lui Dumnezeu. Mă rog ca El să te sensibilizeze chiar acum să iei decizia de a sluji semenilor tăi. Primii creștini au avut impact asupra lumii prin faptul că oriunde ajungeau, toți cei cu care veneau în contact  rămîneau uimiți deoarece: ”au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Mărturia filozofului creștin Aristide despre primii creștini este cutrmurătoare: ”Ei își trăiesc viața în toată smerenia și bucuria. Nu vei găsi falsități între ei. Se iubesc unii pe alții. Nu sunt nepăsători la nevoile văduvelor și izbăvesc pe orfani de persoanele care-i asupresc. Într-adevăr acești oameni sunt făpturi noi și este ceva dumnezeiesc în mijlocul lor.” (Petru Popovici ”Mai multă lumină”, pag.270).Nu este de mirare că neamurile erau afectate atât de profund de comportamentul lor, încât ripostau foarte agresiv, strigând:“Oamenii aceştia ne tulbură cetatea!” (F.A.16:20) sau  “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici.”(F.A.17:6). Care este starea de fapt din viața ta? Dar din familia  ta? A venit momentul ”să te ștergi la ochi” și să privești drept realitatea din viața ta. Stăpânul are nevoie urgent de tine ca să-L slujești, slujind semenii tăi. Începe chiar acum din casa ta! El să te ajute!

3. Despre Biserică. Întrebările despre Adevăr revin pe alte coordonate: ”La care biserică să mergem ca să găsim Calea?” ”Cine are dreptate din moment ce toți spun că dețin adevărul?” ”Care este religia adevărată?” Rămânem în continuare pe “drumul Ierihonului” să-l urmărim pe Samariteanul milostiv și să înțelegem că credința autentică te leagă și de biserică. Un creștinism real presupune apartenență la trupul lui Christos. Mădular, nu doar membru. Cetățean împreună cu sfinții, nu doar apatrid. Adunare, nu adunătură. Ceva activ și benefic. Care dă valoare și face ca viața să fie simțită. Împrăștie o mireasmă plăcută în jur. Coboară cerul pe pământ. Cum se traduce acest mesaj? Samariteanul Îl reprezintă pe Mântuitorul, iar hanul din relatarea biblică este imaginea Bisericii. Biserica este locul unde se îngrijesc și se vindecă cei răniți de păcat și se recuperează pentru Cer toți păcătoșii care acceptă ajutorul Samariteanului milostiv. Dar, care este această biserică? Unde o găsim?  Cum se  numește? Este una singură! Biserica lui Isus Christos! Așa s-a numit atunci când a apărut în istorie și așa se va numi și în eternitate. Nu baptistă, penticostală, ortodoxă, catolică sau purtând alt nume, ci Biserica lui Isus Christos! Aleluia! Amin! Alcătuită din tot ce-i sfânt și curat,   ”slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Ef. 5:27). La o asemenea biserică te chemăm să fi parte din trupul lui Christos împreună cu sfinții Lui. Este locul unde urmașii lui Mântuitorului se închină și au părtășie, învață din Cuvânt și răspândesc Vestea Bună. Este trist că de atâtea ori în istorie biserica în loc să vindece răniții i-a omorât. Iată cum descrie pastorul Daniel Branzei Biserica lui Isus Christos în cartea ”Strategia lui Dumnezeu în Biserica Locală: ”Biserica locală este un bastion al lui Dumnezeu într-o lume “care zace în cel rău”, “ambasada lui Dumnezeu” într-un pământ străin, “avanpostul” invaziei împărăției luminii într-o țară a întunerecului, o “avanpremieră” a ceea ce va fi și “o taină” pe care cei din lume nu o pot înțelege.” Apoi continuă: “Biserica există în toate locurile în care Duhul Sfant a adunat împreună câteva persoane care L-au primit pe Isus Christos ca Mântuitor, care se închină lui Dumnezeu în duh și se străduiesc să se păstreze neîntinați de lume și de poftele firii pământești.” Ce imagine extraordinară a ceea ce intenționează Capul Bisericii să fie Trupul Său în lumea în care trăim. Dar ea (imaginea) va prinde viață numai în măsura în care noi ne vom înțelege menirea și vom trăi la nivelul pretențiilor Lui. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție puterea și autoritatea Duhului Sfânt, iar în locul în care Acesta este lăsat să se manifeste, Biserica Domnului devine invincibilă. Pocăiților! A sosit vremea trezirii și a unui nou început în adunările noastre. Sus inima! Domnul Isus este viu și așteaptă să ne deschidem 100% pentru El și Împărăția Lui! Iar voi prieteni sunteți invitați cu toată dragostea să intrați în Biserica Lui prin pocăință și credință chiar acum.

4. Despre revenirea Lui. Revenirea Domnului Isus marchează din plin zilele care le trăim. Oamenii se împart în funcție de acest eveniment. Unii Îl așteaptă și strigă ”Maranata,” ”Vino Doamne Isuse!” Alții nu sunt interesați de așa ceva, iar la mijloc sunt unii care știu că trebuie să revină Domnul dar sunt prea legați de pământ și nu s-ar bucura să-L întâlnească prea curând. Indiferent de opțiunea cuiva, Scriptura proclamă în modul cel mai clar că Domnul Isus revine. A promis acest lucru și – cum n-a mințit niciodată – El va împlini în mod sigur și această promisiune. Adevărul adevărat implică să crezi și să ai o atitudine corectă față de ceea ce se va întâmpla la timpul hotărât de Dumnezeu. Înainte de a pleca în călătorie Samariteanul a plătit hangiului și L-a asigurat că se va întoarce și va aduce și răsplata pentru tot ce va mai cheltui cu îngrijirea celui căzut între tâlhari: ”A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: “Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.” (Luca 10:35). Plată acum și răsplată la întoarcere. Aleluia! Ce mângăiere! Se va întoarce și va răsplăti cum numai El știe pe toți cei care ”au investit” în salvarea celor atinși de boala păcatului. În cea mai grea noapte din Univers, în joia mare Domnul Isus cu Ghetimanii si crucea în față, acceptând să bea paharul cu păcatele noastre aduce atâta mângăiere și certitudine ucenicilor speriați și dezorientați când Îi asigură:Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14:2-3). În ziua înălțării Domnului Isus, Cerul trimite doi mesageri ca să adeverească urmașilor Săi că:  ”Acest Isus … va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (F.A. 1:11). Aceasta este speranța noastră. A mai rămas puțin și-L vom vedea. Sigur, va veni. N-a mințit niciodată.  ”Eu vin curând!” strigă El în Apoc. 3:11. Wow! Ce clar. Dacă faci puțină liniște în lumea asta agitată vei auzi un freamăt dinspre Cer care anunță ca se întoarce Mirele să-Și ducă Mireasa în Glorie. Nu mai pot de dorul Lui. Mi-a dat dreptul să port numele Lui. Am cetățenie și pașaport pentru Cer. Sunt fericit și privesc în Sus zi și noapte strigând  MARANATA! Prietenul meu, te invit să-ți predai viața chiar acum în brațul Lui. Doresc să te întâlnesc în Cer și să nu ne mai despărțim niciodată. Vino! Te aștept și eu dar te așteaptă și El.

RUGĂCIUNE

”Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Ps.25:5)

Mihai Sârbu