Iov-câteva reflecţii asupra primului capitol

crossÎnceputul cărţii Iov este oarecum învăluit în mister. Acţiunea se desfăşoară într-un loc şi într-un timp foarte îndepărtate, în legătură cu care nu putem face decât presupuneri. Este posibil ca această învăluire în mister a cadrului să indice universalitatea experienţelor sale.  Experienţa suferinţei nu este legată de un anume timp, de un anume loc sau de anumite persoane, ci poate apărea oricând, oriunde şi în viaţa oricui.

Cartea ne prezintă un om care duce o viaţă tihnită şi prosperă, pe lângă care timpul curge liniştit.  Este un om foarte bogat, un om cu o poziţie socială de invidiat şi cu o familie numeroasă, un semn clar al binecuvântării pentru vremurile respective. Până aici nu ne miră nimic: Iov este un om neprihănit şi nu putem decât să ne aşteptăm ca binecuvântările de sus să se reverse peste astfel de oameni. Se pare însă că această tihnă nu este decât liniştea dinaintea furtunii.

În scena următoare, cortina este dată deoparte şi preţ de câteva momente, ni se dă voie să privim în la ceea ce se întâmplă în cer. Momentele acestea sunt rare şi de aceea extrem de preţioase. Ni se spune că în cer are loc un consiliu ceresc. Surprinzător, Satan este prezent la acest consiliu şi se manifestă, destul de îndrăzneţ. Dumnezeu este Acela care se laudă cu robul Său Iov, cu neprihănirea Sa. Satan nu poate să contrazică ceea ce Dumnezeu afirmă întrucât neprihănirea lui Iov era una reală, autentică. Totuşi, Satana acuză motivaţiile lui Iov. Ceea ce el Îi spune lui Dumnezeu, în esenţă, este că nu are niciun închinător adevărat. Că nimeni nu îl iubeşte pentru ceea ce este El şi chiar cei ce par să o facă, procedează aşa doar din interes.  Acesta este momentul critic în care Satan îi propune lui Dumnezeu un pariu cutremurător: încercarea lui Iov prin distrugerea averii şi moartea copiilor săi.  În mod surprinzător, Dumnezeu dă undă verde…

În scena următoare, toate nenorocirile se prăvălesc peste Iov cu o viteză ameţitoare…După ce toate nenorocirile au loc şi îi sunt anunţate, întregul cer este cu ochii pe Iov pentru a-i observa reacţia. Ce va face, ce va spune? Într-unul din cele mai sublime versete din Biblie, ni se spune că Iov se închină şi Îl binecuvântează pe Domnul.

Sunt aici câteva aplicaţii extrem de importante pentru noi:

  1. Suferinţa poate fi rodul păcatului şi al necredinicoşiei, poate fi manifestarea judecăţii divine în viaţa noastră, dar nu este întotdeauna aşa. Suferinţa din viaţa lui Iov nu era un rezulatat al păcatelor comise de el, nu era o pedeapsă. În general noi ocolim cu multă grijă pasajele din Biblie care ne vorbesc despre  suferinţa omului neprihănit: Elisei care moare din pricina unei boli, suferinţa apostolului Pavel sau boala de stomac a lui Timotei. Ar trebuie să fim foarte precauţi atunci când emitem judecăţi cu privire la alţii sau….cel mai bine să nu emitem. Ar trebui să respingem cu fermitate această ciumă care se numeşte „Evanghelia prosperităţii”, care reprezintă un mod de abordare al vieţii credinciosului atât de nebiblic şi străin de Evnghelie. Evanghelia lui Hristos are în centru o CRUCE!
  2. Ceea ce contează în cele din urmă, este perspectiva pe care Cerul o are asupra vieţii tale. Dumnezeu ia aminte la viaţa ta, numără, cântăreşte şi împărţeşte (v. Daniel 5). Viaţa lui Iov a fost supusă testului şi a fost găsită bună! Nici Satan nu a găsit nimic de obiectat! Asta da integritate! Cum este viaţa ta ?
  3. Există hotărâri ce se iau în sferele cereşti şi care au implicaţii pentru viaţa de pe pământ, fără ca noi să le cunoaştem. Cartea lui Iov subliniază adevărul că există o lume spirituală ce nu poate fi percepută cu simţurile, dar care nu este mai puţin reală.  Este greu să păstrezi această perspectivă în lumea noastră cu gândirea penetrată de materialism şi naturalism.
  4. O ultimă aplicaţie, legată de prima. Ce fel de închinător eşti tu? Închinătorii adevăraţi se închină şi când darurile sunt sistate sau chiar luate înapoi. Ei găsesc puterea de a binecuvânta Numele Domnului în orice situaţie pentru că iubesc Dătătorul mai mult decât darul Său.

Valentin Făt