Hotarat lucru – vara care se apropie de sfarsit a fost o vara fierbinte! Nu ma refer nivelul de mercur al termometrelor, ci la focarele de conflict de pe glob. Fâșia Gaza si conflictul din Ucraina vecina sunt doar cateva exemple. Daca aceste conflicte au retinut atentia datorita vechimii lor sau a numarului de victime, sau a mizei geopolitice, o alta situatie da batai de cap nu doar cancelariilor occidentale, dar si unor regimuri moderate din tari islamice:statul islamic din Siria si Iraq. Aceasta noua entitate de factura politico-religioasa, proclamata pe 29 iunie si condusa de un calif in persona lui Abu Bakr al-Bagdadi, a reusit in scurt timp sa se impuna prin forta si repeziciunea cuceririlor sale. Pornind in nord-estul Siriei- o tara macinata de un sangeros razboi civil care a lasat in urma zeci de mii de morti si o cifra enorma de refugiati (peste 3 milioane!), ISIS (sau SIIL) a patruns in nordul Irakului (o alta tara macinata de conflicte interne), cucerind vaste teritorii, cu o surpafata mai mare decat marimea Belgiei.
Orase importante ca si Mossul (al doilea oras ca marime din Iraq), campuri petrolifere, infrastructura rutiera, banci confiscate, precum si echipament militar american de ultima generatie luat de la armata irakiana in retragere, reprezinta portofoliul acestei entitati. Nu e de mirare ca isi pot permite sa inainteze si sa intimideze tot ce este in jur si restul lumii. De la instaurarea statului islamic unde Sharia este legea, grupul islamist a recurs la un regim de teroare rar intalnit. (Se pare ca Al-Qaeda au fost mult depasiti!). Crucificari, decapitari, tranformarea bisericilor crestine in centre islamice, ultimatum-uri date crestinilor (convertire sau moarte)- toate acestea au socat si continua sa socheze lumea civilizata. Guvernul irakian nu are solutii, iar armata sa bate in retragere; Iordania este amenintata; iar presedintele Obama admite ca nu are plan decisiv pentru combatarea acestor teroristi, in ciuda cererilor vehemente la actiune militara decisiva. Intre timp, ei isi continua ofensiva; amenintand ca vor pune steagul islamic pe Casa Alba, ca vor lovi America si mai ales, ca vor sa ajunga in Palestina, sa o elibereze de sionisti. Dar de unde pana unde aceasta incrancenare? De ce acesti islamisti radicali sunt atat de hotarati in lupta jihadul-lui lor care are ca scop declarat islamizarea planetei? De ce sunt atat de inversunati impotriva evreilor, dar si impotriva altor musulamni pe care ei ii considera apostati? De ce au iscat un conflict care duce la ostilizarea multor tari?
Raspunsul poate sa surprinda. El nu se gaseste in nici un tratat de geopolitica globala si nici in manuale de istorie. Se gaseste insa in Biblie, Cartea Cartilor. Caci, aceasta carte unica, inspirata de Dumnezeu este in stare sa reveleze multe lucruri nu doar despre geneza acestor conflicte intre urmasii lui Ismael si restul lumii, ci sa ne spuna multe si despre natura acestui conflict, dar- cel mai important sa ne arate cum acest conflict poate fi rezolvat in final!
In Scriptura, aflam cum la originea acestui confliuct stravechi sta de fapt, un moment de necredinta al unui mare om al lui Dumnezeu, Avraam- parintele celor credinciosi. Cele 3 mari religii monotesite (Iudaismul, Crestinismul si Islamul) il revendica pe Avraam, drept predecesor. Dintre ele, popoarele semite ale Iudeilor si arabii pot pretinde legaturi de sange cu Avraam, prin Isaac si Ismael,cei doi fii ai lui Avraam. Dar hai sa urmarim firul evenimentelor:
In capitolul 12 din Geneza, asistam la unul din cele mai frumoase episoade de credinta din istoria religioasa a omenirii: Avraam asculta de chemarea lui Dumnezeu si pleaca intr-o aventura aa credintei din Ur (Caldea) , prin Haran, pana in tara Canaan. Dumnezeu ii face o promisiune intreita, prin care se angajeaza, sa il faca tata al multor natiuni, in ciuda faptului ca avraam era in varsta (75 de ani) si Sara era infertila. Dupa acest moment, apare o cirza in tara:
o foamete in umra careia Avraam decide sa se stabiliaesca in Egipt. Numai ca decizia aceasta avea sa il coste: este pus in situatia sa minta, se face de ras si se intoarce inapoi in Canaan, cu tot ce avea, inclusiv robi si roabe, printre care o sclava egipteana care va deveni sclava Sarei: Agar. Mai tarziu, datorita faptului ca promsiunea unui urmas inca nu adeverea si la sugestia Sarei, Avraam a acceptat ideea de a sa casatori cu Agar exclusiv cu scopul procreerii. In urma acestei relatii, apare Ismael. Insa, ce trebuia sa fie rezolvarea unei crize familiale, devine in sine un factor declansator de criza: dispret si invidie intre cele doua femei. Avraam este la mijloc si nu stie altceva decat sa ii dea mana libera Sarei sa o persecute pe Agar. Asa ca, Agar este fortata sa fuga. Insa, ochii Domnului erau indreptati spre ea si spre copilul ce il purta in pantece. Dumnezeu i-a revelat Agarei faptul ca va naste acest copil numit Ismael (Dumnezeu aude) si ca acest copil va avea un destin unci: va fi „un magar salbatic printre oameni” – incapatanat, dificil de imblanzit; pornit impotriva tutror si atragand ostilitatea tuturor (Gen.16:12). Agar s eva intoarce la stapana sa si va naste lui Avraam pe intaiul sau fiu- Ismael. Insa, mai tarziu, Dumnezeu isi va implini promisiunea si Sara va naste pe adevartaul copil al promisiunii—Issac („ras”). Ca o sfidare a ratiunii, din doi oameni äproape morti, se naste Isaac, prin puterea lui Dumnezeu. Numai ca de aici,lucrurile aveau sa se complice si mai tare..
In capitolul 21 din cartea Genesa, asistam la o scena dureroasa pentru inima de tata a lui Avraam: alungarea lui Ismael si a mamei lui in pustie. Sarbaptrea intarcarii lui Isaac avea sa aduca acest deznodamant tragic: Isamel il va tachina pe micul Isaac, iar Sara il pune pe Avram in fata unui ultimatum: alungarea lui Isamel. De data asta, Dumnezeu intervine si confirma cuvintele Sarei, cu precizarea ca si Ismael va fi binecuvanata (v.12-13).Cu ce inima a putut face Avraam asa ceva? Si totusi, a facut-o! Agar si Ismael iau calea pustiei si dupa un episod emotionant,in care Agar a crezut ca isi va pierde fiul datorita lipsei de apa, Dumnezeu intervine si ii arata un izvor de apa vie in pustie. Asa va supravietui Ismael…in pustie…respins de tatal sau…fiul unei roabe…ranit in orgoliul propriu…resentimentar la adresa fratelui mai „norocos”care a ramas sa se bucure de mostenirea parinteasca…
Este oareceva la intamplare? Nu intrezarim aici intreaga drama a urmasilor lui Ismael-lipsiti de pace, adepti unei ideologii a razboiului, raniti si ranind pe altii, macinati de invidei si resentimente fata de verisorii lor semiti – evreii? Un magar incapatanat, pornit sa tulbure intreaga lume si atatand ostilitatea intregii lumi.Cand si cum se vor rezolva aceste lucruri?
Ismael este acum sub un jug al robiei pentru ca nu cunoaste dragostea Tatalui..de fapt, Islamul neaga faptul ca Dumnezeu ar putea fi Tata, sau sa aiba fii. Cand urmasii lui Ismael vor ajunge sa il cunoasca cu adevarat pe Isus (Isa) nu doar ca pe un simplu profet, inferior lui Mahomed, ci ca pe singurul Fiu al Tatalui, vor cunoaste adevarul si adevarul ii va elibera (Ioan 8:31). Sa ne rugam pentru urmasii lui Ismael sa Il poata cunoaste dupa care inima lor tanjeste in pustiul in care se afla: adevarata Apa a Vietii (Ioan 4:13-14). Cand si urmasii lui Isaac Il vor cunoaste pe Cel trimis la El- Mesia (Yeshua Hamashiah), cei doi frati se vor impaca in sfarsit si pacea dintre ei va insemna binecuvantare si pace pentru tot pamantul. Vie Imparatia Ta, Doamne!
Marius Birgean