TT: Q – Uitându-vă în urmă la anii în care aţi slujit, care ar fi cea mai mare provocare pe care a trebuit să o înfruntaţi şi cum credeţi că a folosit-o Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră?
JM: A – Perioada mea de slujire în Biserica Harul (engl. Grace Church) a fost un dar minunat de la Dumnezeu. Dificultăţile pe care le-am avut de înfruntat au fost nesemnificative faţă de nenumăratele binecuvântări şi bucurii. Totuşi, slujirea nu a fost fără provocări. De exemplu, imediat ce am venit în biserică a fost nevoie să identific şi să pregătesc bărbaţi care să devină prezbiterii noştri. A fost un proces care a durat mult, au trebuit mulţi ani, dar ştiam că este o prioritate biblică ; şi a fost o investiţie care s-a dovedit a fi valoroasă de atunci încoace.
Echipa noastră de prezbiteri a avut multe de înfruntat de atunci încoace. Au fost momente când membri ai congregaţiei au încercat să producă dezbinare, sau care au plecat din motive nebiblice. Astfel de lucruri pot fi foarte dureroase şi dificile, în special atunci pe moment. Dar, în cele din urmă, întotdeauna am văzut mâna credincioasă a lui Dumnezeu la lucru. Totodată, acele situaţii au făcut să crească dragostea mea pentru prezbiteri, subliniind cât de important este să ai o conducere a bisericii formată din mai mulţi bărbaţi credincioşi.
Dar, ca să vă răspund mai direct, cred că cea mai mare provocare pe care o poate înfrunta oricare slujitor, în mod special în zilele noastre, este să se păstreze credincios Cuvântului lui Dumnezeu pe măsură ce timpul trece. Întotdeauna apare tentaţia de a ciuli urechile, a urma trendul, sau să fii tot mai delăsător în studiul săptămânal. Dar, fiindcă păstorii sunt chemaţi să predice cu credincioşie Cuvântul, trebuie să reziste acestor tentaţii; şi trebuie să facă asta în fiecare săptămână.
Nimic altceva nu va avea un impact mai mare în viaţa şi lucrarea unui păstor decât a rămâne devotat studiului cu credincioşie al Cuvântului lui Dumnezeu. Nu doar că el însuşi va fi binecuvântat, pentru că sufletul său este hrănit continuu, dar şi oamenii săi vor înflori, pentru că nu este nimic mai relevant pentru vieţile lor sau mai necesar pentru creşterea lor spirituală decât laptele curat al lui Dumnezeu.
Uneori păstorii devin sătui de slujire, în special dacă stau mult timp în acelaşi loc. Dar, cheia pentru a evita epuizarea în lucrare este reînoirea spirituală personală. Dacă umpli inima ta, în primul rând, astfel încât predicarea să emane o pasiune vie pentru lucrurile spirituale, poţi să ai aşteptarea ca şi congregaţia să fie la fel de vie pentru lucrurile spirituale. Bineînţeles că o astfel de pasiune vine în primul rând dintr-un studiu aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu. Şi, uite un lucru important: Nu studia pentru a pregăti predici; studiază pentru a şti adevărul, pentru a te bucura de gloria şi harul lui Dumnezeu şi pentru a te conforma voii Lui. Nu predicile trebuie să fie scopul primar al studiului Bibliei; ele trebuie să fie doar o revărsare a acestuia. Când studiezi caută să înţelegi bine cine este Dumnezeu şi ce aşteptări are El – în primul rând aceasta este pentru propria ta consacrare şi sfinţire. Apoi, din această bogăţie, învaţă-i pe oameni, îndemnându-i să te urmeze după cum tu Îl urmezi pe Cristos.
sursa: pasi.ro via gtgospel.wordpress.com