Mai biblici decât Biblia: despre legalişti & fundamentalişti

În general, o asociem pe Eva (v. Genesa 2) cu căderea omului în păcat, cu faptul că a cedat ispitei. Foarte interesant însă, înainte de momentul căderii, Cuvântul o înfăţişează pe Eva ca o legalistă!!! Dacă stăm să ne gândim bine, Eva este primul legalist din istorie! În disucţia cu şarpele, aceasta îi relatează porunca lui Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el ca să nu muriţi” (Gen. 3:3).  Prima afirmaţie (avertizarea divină), cât şi a doua (consecinţa), le regăsim în Genesa 2:17. Ceea ce nu găsim acolo este afirmaţia din mijloc, “nici să nu vă atingeţi de el”, care, în mod evident, este o adăugire a Evei. Ce face Eva aici? Adaugă o poruncă la Cuvântul lui Dumnezeu! Cred că aceasta este definiţia legalismului: a adăuga porunci suplimentare, pe lângă cele afirmate clar în Biblie.  Eva a avut mulţi urmaşi de-a lungul istoriei. Cărturarii şi fariseii din vremea Domnului nostru fac parte din ei: “ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor” (Matei 23:4a).

Urmaşii Evei însă, pot fi găsiţi şi în bisericile evanghelice din România, 2013. Unii îşi spun fundamentalişti şi se mândresc cu acest titlu. Unii sunt, dar nici nu îşi dau seama de acest lucru. Sunt aceia care, fără nicio motivaţie biblică, nu vor permite anumite instrumente în biserică. Sunt aceia care nu acceptă în niciun fel schimbarea orei de întâlnire, schema serviciilor divine, structura serviciului. Sunt aceia extrem de preocupaţi de chestiunile ce ţin de vestimentaţie şi cosmentică. (Se vor poticni dacă ai o brăţară discretă şi te vor certa, dar te vor felicita şi te vor îmbrăţişa dacă apari cu o limuzină scumpă! Asta da consecvenţă fundamentalistă!) Sunt aceia care citesc din traducerea Cornilescu exact aşa cum era la 1923:  ”trimes”, “cari” şi “cu deamăruntul”, având senzaţia că sunt mai pocăiţi aşa.  Sunt aceia care filosofează cu o vie plăcere despre cum baticul este mai bun decât cordeluţa, cordeluţă care este un semn al decadenţei ce a pătruns în biserici. Sunt aceia care îşi astupă urechile în cazul în care se aplaudă în biserică.

Da, sunt aceia care au îmbătrânit într-o pocăinţă după chipul şi asemănarea lor, dar care nu are nimic de-a face cu creştinismul bilic. Sunt aceia care vor da socoteală pentru că şi-au însuşit autoritate divină atunci când au pus poruncile lor pe aceiaşi treaptă de autoritate cu poruncile lui Dumnezeu şi au impus aceste lucruri bisericii!

Să nu ne imaginăm că mai mulţimea de reguli va salva generaţia tânără sau copiii noştri.  Ei trebuie învăţaţi să îl iubească pe Dumnezeu şi să se încreadă în Cuvântul Lui. Altfel, vor pleca întărâtaţi sau vor deveni legalişti mai feroce decât iluştrii lor înaintaşi.

Valetint Făt