Când este vorba de Mântuire păcatele nu suportă comparare. Nu contează mărimea păcatului! Ochii lui Dumnezeu sunt aşa de curaţi că nu pot să privească nelegiuirea (indiferent de mărime sau domeniu) Hab 1.13.
Când este vorba, însă, de PROCESUL sfinţirii/ pângăririi păcatele trebuie comparate! Ele se pot împărţi (dar nu numai) în păcate:
- cu voie şi fără voie (Ev. 10: 26 Căci, dacă păcătuim cu voia… nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,)
- de bază şi de culme (Gen.15:16 nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”)
- păcate ascunse şi păcate pe faţă (Ps. 90:8), Is. 3:9”… ca sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. “
- păcate făcute şi păcate gândite (Mat 5: 28 “Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”)
- păcate comune şi păcate deosebite. Aici dau un exemplu care este, cred, cel mai dezgustător păcat pomenit în Biblie: Mc 14:45 “…Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.”
Acest “mult” este picătura care a rupt barajul… Acest “mult” a dat măsura scârboşeniei omeneşti în general, dar în relaţia cu Mântuitorul în special.
Tibi Ciortuz