A trecut și Ziua Națională a României din anul de grație 2016. Prima zăpadă s-a dus grăbită cu urările noastre cu tot, cu chipurile noastre vopsite tricolor, cu înghesuiala zgribulită de la depuneri de coroane a mulțimilor degrabă doritoare de fasole la ceaun și vin roșu încălzit pentru patriotismul înghețat din sufletele și așa reci. E adevărat că în frig și după multe alocuțiuni sforăitoare nu mai reușește nimeni să mediteze la adevărații eroi ai patriei căzuți la datorie,la suferința zecilor de mii de răniți și la tragedia de după război a miilor de familii sfâșiate nedrept, la mamele care și-au crescut copii singure în vremuri de sărăcie cumplită.
Ca popor nu suntem pe drumul cel bun pentru că la noi ambalajul e mai important decât conținutul, prețuim prea mult forma și ignorăm fondul, avem religie dar nu avem relație, oferim prea multe flori si prea puțină emoție, prea multă poezie și prea puține lacrimi. Coroanele nu țin loc de respect, cum nici panglica tricoloră nu ține loc de dragoste de țară și cum nici cădelnița nu ține loc de credință! Dacă generației actuale de copii nu le oferim ceva mai mult decât cazare, masă și eventual internet, îi creștem degeaba! Suntem în mare măsură răspunzători de viitorul națiunii noastre dar despre ce viitor putem vorbi când ne autodenumim creștini dar ”avortul rămâne o practică foarte răspândită în România,considerată de unii la fel de banală ca extracţia dentară – şi cam la fel de accesibilă, din păcate.”(cultura vietii.ro)?
E timpul să ne privim așa cum suntem…cu bune și cu rele, să nu mai trăim doar cu iluzia unui sine colectiv supraevaluat și cu ”trecutul glorios de luptă a poporului român”, expresie folosită până la refuz în zilele acestea.Schimbarea e posibilă dar e necesară la modul cel mai profund…la nivel spiritual. Domnul Hristos este soluția. Doar El este Calea, Adevărul și Viața! Nu știu dacă suntem în al doisprezecelea ceas sau nu, Domnul știe, dar ar fi mare păcat pentru națiunea română să-și cânte mereu și mereu chiar în imnul național marea nerealizare a deșteptării mult dorite. Hai să ne punem pe drumul cel bun odată: un drum al ascultării față de Dumnezeu în primul rând, și apoi un drum al demnității sociale, iar pentru că tot vin alegerile, vă invit să ne asumăm datoria cetățenească nu doar călcându-ne în picioare la secțiile de votare ci și cerând explicații celor pe care i-am așezat în fruntea țării pentru legile pe care, de multe ori le dau împotriva noastră și a copiilor noștrii. Să nu ne mulțumim a le da votul nostru ca un cec in alb în numele căruia să emită acte normative contrare bunei conduite și moralei creștine…ne-am face părtaș cu ei. Să fim vigilenți în astfel de vremuri complicate.
Nădăjduiesc în schimbarea în bine: a mea, a noastră și a românilor mei de pretutindeni….așa să ne ajute Dumnezeu!
Ieremia 22:29 „Țară,țară,țară ascultă glasul Domnului”
Daniel Scurt