Virusul Ebola a lovit din nou, cu o mare cruzime omenirea, cauzând daune iremediabile. În astfel de situații, suntem adesea tentați să ne întrebăm: Unde este Dumnezeu? Ce s-a întâmplat cu omenirea?
Apoi vine Crăciunul și ne aducem aminte de misterul Întrupării. Dumnezeu cel Atotputernic coboară în mijlocul nostru, prin Fiul Său. El experimentează neșansa, durerea respingerii și agonia morții. Prin Fiul Său, Dumnezeu atinge limita disperării, traversează deșertul dezolării, este privit ca un outsider și exclus.
Dumnezeu știe cu ce ne confruntăm atunci când descurajarea ne bate la ușă încercând să ne amenințe credința și să ne fure pacea. Dumnezeu înțelege când, în urma unui coșmar provocat de o infecție, suntem debusolați și deznădăjduiți. Dumnezeu ne vede atunci când stăm la masă și sărbătorim în loc să ne preocupe mai mult dacă semenii noștri au ce pune pe masă.
Cel care, prin Isus, este Dumnezeu Atotputernic dar și Om, ne cunoaște atât bucuriile cât și necazurile. Dumnezeu ne cunoaște atât victoriile cât și eșecurile. Prin Întrupare, El ne cheamă să ne aducem aminte de misterul iubirii divine, de minunata compasiune divină și de miracolul harului divin.
“Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.” (Ioan 1:14). Nu suntem singuri. Dumnezeu cel Atotputernic, care a venit pe pământ, a trăit printre noi iar mai apoi a urcat la Cer, este încă alături de noi. Cu adevărat, în Isus Cristos, am devenit “părtași firii dumnezeiești” (2 Petru 1:4). Simțim biruința în mijlocul tragediei și speranța în mijlocul calamității. Dumnezeu este încă alături de noi.
Dacă vom primi aceste resurse pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziție și Îl vom primi pe Isus în viața noastră, nu vom avea parte de soarta celor care nu au făcut același lucru.
Secretar general,
Neville Callam
Alianța Mondială Baptistă