Este criză. De la prea multa repetare a acestor două cuvinte am ajuns să ne întrebăm când n-a fost românul în criză!? Ştiind prea bine ca trebuie să ne întindem cât ni-e plapuma, ne chircim sub ea, săraca, mica şi subţirea noastră acoperitoare. Ehei, unde este duna din puf sub care, copii fiind, nu mai puteam sta de cald? Şi unde sunt vremurile când nu ştiam ce sunt acelea facturi, cât de des trebuie plătite şi cum trebuie drămuit fiecare bănuţ?
Lăsând deoparte nostalgiile după vremuri mai bune, am găsit în Sfintele Scripturi că, înainte vreme, oamenii au mai trecut prin crize şi totuşi au găsit modalităţi de supravieţuire foarte interesante. Iată câteva dintre ele:
I. ÎN VREME DE CRIZĂ, ÎNCREDE-TE MAI TARE ÎN DUMNEZEU
În lipsa banilor necesari pentru plata impozitului şi la presiunea oficialităţilor, Domnul Isus l-a trimis pe Petru să pescuiască primul şi singurul peşte-poştaş, sluga lui Dumnezeu care aducea banii necesari. Miraculoasă rezolvare!
Era criza înIsraelîn vremea când cerul zăcea închis şi nu lăcrima nici un strop de ploaie. Proorocul Ilie, încrezător în Dumnezeu, a avut însă pâine şi carne aduse prin singurii corbi voiajori din serviciul de coletărie al cerului.
În loc să ne punem încrederea în politicienii vremii sau în stabilitatea locurilor noastre de muncă, am fi nespus mai câştigaţi dacă ne-am pune încrederea în Dumnezeu. Oare n-a promis El că “neprihăniţilor Lui El le dă pâinea ca în somn”? Dumnezeu nu s.a schimbat şi El nu este în criză.
II. ÎN VREME DE CRIZĂ, MAI CAUTĂ CEVA DE LUCRU PE LÂNGĂ SERVICIU
Banii aşteptaţi întârziau să apară. Echipa misionară a apostolului Pavel începea să ducă lipsă. Ce era de făcut? Să abandoneze misiunea nici nu se gândeau. Să ceară plată de la biserici, nici atât. Văzând mărimea nevoii şi bazându-se pe meseria învăţată în tinereţe, apostolul Pavel s-a pus să lucreze cu mâinile sale la facerea corturilor, dar nelăsând deoparte nici predicarea Cuvântului.
O sursă suplimentară de venituri este mai mult decât bine-venită în ceas de criză. Câteva cingători făcute spre vânzare, câteva ore de supraveghere a vreunui copil, spălarea geamurilor la vreo casă mai înstărită, săpatul grădinii cuiva în schimbul unei plaţi au ajutat pe mulţi să mai adauge o brumă de venituri la bugetul şi-aşa strâns al familiei.
III. ÎN VREME DE CRIZĂ, MAI REDU DIN CHELTUIELILE NENECESARE
Era criză în casa văduvei Naomi. Era în vremea secerişului orzurilor şi nora Rut trebuia să meargă la lucru pe ogorul altora să adune câteva spice. Lucra de dimineaţa până seara şi nu se odihnea decât puţină vreme în casă. Poate că n-ar fi fost rău un pacheţel cu mâncare ceva mai consistentă, dar tânăra femeie mânca pâine cu oţet şi grăunţe prăjite. Mâncare de criză.
Gospodinele grijulii vor spune că o pâine coaptă în casă este nu numai mai bună, dar şi puţin mai ieftină decât cea de la brutărie. Verdeţurile proaspete sunt mai bune şi mai ieftine decât cărnurile procesate. O pizza se cumpără pe banii pe care părinţii ar putea asigura hrana în familie pentru o zi întreagă.
Dacă am face o listă a acelor articole de care ne putem dispensa, am fi surprinşi să vedem câte economii am putea face.
IV. ÎN VREME DE CRIZĂ, MAI VIZITEAZĂ MAGAZINELE SECOND-HAND
Nu este ruşine să apelăm la magazinele second-hand, dacă motivaţia este economisirea banilor, iar nu zgârcenia. În aceste magazine putem găsi haine şi încălţăminte de bună calitate la preţuri accesibile. De ce nu am beneficia de aceste facilităţi?
Desigur, cineva va spune că “suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine.” Nu ar trebui să pierdem din vedere un concept drăguţ precum “raportul preţ-calitate.” Cine l-a inventat n-a fost un nima-n drum.
Un aparat electrocasnic de mâna a doua adus din Germania face o treabă la fel de bună, ba chiar mai bună decât confratele său fabricat în orient. De ce să plătesc de trei ori mai mult pe un produs nou şi prost decât pe unui puţin uzat dar excelent?
V. ÎN VREME DE CRIZĂ, AJUTĂ PE CEI MAI NEVOIAŞI DECÂT TINE
Într-un mod tainic, Dumnezeu vede, apreciază şi răsplăteşte pe cei care, tot tainic, ajută pe un sărman. Fie că ajuţi financiar cu ceva bani, sau material, printr-un blid de mâncare, o haină, sau o pereche de ghete, sau chiar cu munca braţelor, Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătită bunătatea celui ce simte cu necăjiţii.
Oricât de mare era nevoia financiară cu care se confruntau, atât grupul de ucenici ai Domnului Isus cât şi echipa misionară a apostolului Pavel au avut întotdeauna grijă de săraci. El ne-au păsat o pildă de urmat.
Conceptul “daţi şi vi se va da” a rămas valabil peste veacuri şi nu are de gând să iasă din garanţie în criza în care se zbate lumea. Principiul pâinii împărţite în şapte sau în opt s-a dovedit neclintit în trecerea timpului. Probaţi-le valabilitatea!
Mai sunt şi alte căi de supravieţuire în criză? Fără îndoială! Dumnezeu să dea fiecăruia înţelepciunea să găsească calea cea bună. Succes!