„Nu prea merge bine! Bisericile mor! Nu mai suntem relevanţi! E moleşeală! E moartea-n oală!” Afirmaţiile acestea şi multe altele sunt adesea asociate cu bisericile evanghelice din zilele de azi. Le auzi la păstori, le auzi la simpli membri, le auzi la conferinţe şi în discuţiile din curtea bisericii; dai de ele pe internet şi chiar prin cărţi. În ce priveşte unele situaţii, ele sunt chiar întemeiate. Orice generalizare însă, este forţată! Există biserici evanghelice pline de viaţă, prospeţime şi energie, biserici care fac o lucrare deosebită.
Bineînţeles că invidia adânc întipărită în natura umană, ne face să generalizăm. Nu ne putem împăca cu gândul că alte biserici merg bine, în timp ce biserica noastră e atât de…leşinată? De ce să fie doar capra noastră slabă, necăjită şi pe moarte? Vestea că o biserică merge bine, în loc să ne producă bucurie, aşa cum ar fi normal, ne produce amărăciune! Ne-am dori mai degrabă să moară şi capra şi…vecinul. Aşa că de cele mai multe ori, pur şi simplu refuzăm să acceptăm succesul altor biserici şi să ne bucurăm împreună cu ele.
Mulţumim Domnului pentru bisericile pline de viaţă şi Îl rugăm pe El să binecuvânteze în continuare! Totuşi, ce e de făcut, atunci când o biserică nu merge bine? Când e pe moarte? Discuţia este una foarte complexă, iar cauzele/elefctele/soluţiile variază enorm de la caz la caz. Totuşi cred că există câteva principii generale care ar trebui să ne ghideze în lucrarea noastră! Mai întâi, ce să nu facem:
Să nu ne chinuim să găsim metode „moderne” care „funcţionează”.
De cele mai multe ori, noi căutăm ceva nou! O inovaţie. O metodă nouă. Privirile multora se îndreaptă spre cele mai noi cărţi în domeniu. Spre biserici imense din America. Unii se inspiră chiar din cărţi de marketing, chiar dacă au de-a face nimic cu Biblia sau Biserica, iar uneori, ideile acestora chiar intră în coliziune cu adevărul Scripturilor. Contrar cu ceea ce se întâmplă azi, cred că în momente ca acestea este esenţial ca privirile noastre să se întoarcă spre trecut, spre adevărul revelat al Bibliei, spre biserica de la începuturi!
Să nu credem că rezolvăm lucrurile făcând biserica „atractivă.” Este capcana în care cad mulţi. „Trebuie mai mult spectacol!” „Mai multe imagini!” „Mai multă muzică şi mişcare.” E atât de ridicol să crezi că poţi revigora biserica prin spectacol şi că vei putea atrage nepocăiţi prin asta. Lumea are spectacole mult mai bune decât noi. Show-urile lor sunt mult mai bine pregătite. Ceea ce face biserica e o imitaţie slabă. Ridicolul este că crem să îi atragem pe oameni înspre biserică tocami prin spectacolul de care s-au scârbit. Sunt alţii care cred că ideea salvatoare sunt agapele de la final şi socializarea: „Dacă am avea gogoşi şi cafea…” „Trebuie neapărat să luăm o masă de biliard.” „Trebuie să organizăm mai multe ieşiri la iarbă verde.” Dorinţa de a face biserica atractivă, poate lua o infinitate de forme! Am citit recent despre un păstor care s-a costumat în Superman pentru a ilustra faptul că Domnul Isus este campionul nostru absolut! (iar, el, păstorul, este claunul nostru absolut!!!) Dorinţa de a face biserica atractivă nu îmbracă doar forme pozitive: spectacol şi mâncare, ci şi negative. Pentru a face atractiv serviciul se va renunţa la analizarea profundă a textului bibilic (e irelevant!), la momentele de rugăciune şi chiar la doctrine care nu sunt „politically correct.” Se va vorbi în permanenţă despre un dumnezeu siropos, de zahăr, care nu are nimic de-a face cu Dumnezeul viu şi adevărat.
Să nu credem că „vânarea” experienţelor va aduce trezire. S-a scris mult pe tema asta şi nu cred că e cazul să inisist. Din păcate, mulţi confundă trezirea cu diverse stări de exaltare şi experienţe la nivel psihic, experienţe care nu au de-a face cu lucarea Duhului, ci sunt stări induse. Ele nu reprezintă o spiritualitate adevărată, ci sunt o mascaradă.
Să nu stăm pasivi. Chiar dacă lupta pentru revigorarea bisericii e grea, însoţită de riscuri şi plină de capcane în care unii au căzut, pasivitatea nu este o soluţie!
(Despre ce ar trebui făcut, într-o postare ulterioară.)
Valentin Făt