Moise aprins de rug

Nu l-am văzut. Nu s-a putut.

Dar vocea Lui şi-a cerului

am auzit. Era-n zenit.

Iar între noi era un roi

de-albaştri îngeri. Amândoi

ne încălzeam la acelaşi rug.

Eu, speriat, voiam să fug

când mi-a vorbit, energizând

şi revelaţie şi gând.

Mi-a poruncit cu sunet cript

să-I scot poporul din Egipt.

Iar peste-un timp, poate un ceas,

singur cu rugul am rămas.

Nu l-am văzut. Dar El a vrut

să coexiste nevăzut.

Şi, dacă l-am putea vedea,

El, poate, n-ar mai exista.

Trec prin pustiul lumii, nins,

puţin văzut, dar rug aprins.

Nu l-am văzut. Nu s-a putut.

Căci eu eram de lut şi duh,

El se-arătase doar în duh.