Multumirea, de Florin Iosub

1 Tesaloniceni 5:18 – Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi.

Daca privim lucrurile din perspectiva societatii in care traim este aproape imposibil sa fii un om multumit si multumitor. Cum sa fii multumitor cand criza economica poate ca tocmai te-a costat slujba si economiile pe care le mai aveai pentru zile negre? Cum sa fii multumitor cand pe scena politica nu vezi altceva decat iresponsabilitate si interese meschine? Cum sa fii multumitor cand treci prin suferinta si resursele iti sunt insuficiente pentru tratamente si vindecare? Cum sa fii multumitor cand chiar cei mai spirituali oameni pe care ii cunosti sunt plini de amaraciune si de frustrari datorita problemelor vietii? Din perspectiva aceasta DA, este absurd sa fii multumitor cuiva pentru “toate lucrurile”, fie el si Dumnezeu.

Tocmai de aceea e nevoie sa schimbam perspectiva si sa intelegem de unde vine multumirea celui credincios. In primul rand, cel credincios intelege care este sursa si scopul tuturor lucrurilor. Moise ii avertiza pe cei din Israel inainte de intrarea in Canaan: “ia seama sa nu ti se umfle inima de mandrie si sa uiti pe Dumnezeu”…Dumnezeu este sursa rodirii pamantului, El este sursa sanatatii noastre si a puterii de munca, Dumnezeu da ploaie si tot El face sa rasara soarele si peste cei buni si peste cei rai…in suveranitatea Lui El se ingrijeste de toti cei credinciosi si astfel “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce il iubesc pe El”…Intrebarile deja incep sa isi schimbe nuanta si in loc de “cum sa fii multumitor?” incep sa se transforme in “cum mai poti sa fii nemultumitor cand stii ca alaturi de Dumnezeu nu duci lipsa de nici un bine?.

In al doilea rand, cel credincios stie care este valoarea adevaratelor binecuvantari a lui Dumnezeu. Este oare putin lucru ca am fost alesti de Dumnezeu, adusi la viata prin credinta, infiati prin Hristos si facuti mostenitori ai tuturor lucrurilor? Lucrul acesta a fost posibil doar prin harul si indurarea lui Dumnezeu: “pe cand eram nai inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi”. Pe Dumnezeu l-a costat ceea ce a avut mai scump pentru a face posibila partasia noastra cu El si binecuvantarea noastra prin El. Suntem cu atat mai multumitori cu cat realizam mai profund ce am fi meritat din partea lui Dumnezeu…si ce primim prin harul Lui, si nu numai spiritual, dar si material.

In ultimul rand, dar nu mai putin important, cel credincios stie care sunt asteptarile si rasplatirile lui Dumnezeu pentru el, si aceasta indiferent de circumstantele pe care El le ingaduie in viata omului: “Multumiti…caci aceasta este voia lui Dumnezeu”. Sa nu uiti sa multumesti, sa nu uiti sa ii inveti pe cei din preajma multumirea, sa nu uiti sa practici spiritul multumirii, sa nu uiti ce rasplata te asteapta in vesnicie…sunt doar cateva din asteptarile lui Dumnezeu pentru tine. Apogeul multumirii cred ca este atunci cand ajungi sa ii predai lui Dumnezeu – casa, masina, timpul, familia, cariera, viata cu toate trairile ei, viitorul, si nu mai ai nimic, si totusi nu simti ca se naruie cerul pe tine si ai pierdut totul, ci ca te-ai eliberat de tot ce te tinea legat in nemultumire si iti gasesti implinirea in voia Lui. In ultima instanta nu devii multumitor prin ceea ce ai in punga, ci prin ceea ce ai in inima.

Te numeri printre cei fara credinta si nemultumiti de tot ce li se intampla in viata, sau printre cei care stiu cine este izvorul binecuvantarilor, valoarea si scopul acestora, cat si asteptarile si rasplatirile Stapanului? Si daca esti totusi multumitor, este asta ceva ocazional, la cate o sarbatoare speciala de exprimare a multumirii si recunostintei, sau este un mod de viata, 24 h/zi, 7 zile/saptamana, pana la intalnirea cu Domnul?

Florin Iosub