Nu mă ruşinez de biserică!

ChurchPKCardPetru unii biserica înseamnă ceva rău. Biserica este responsabilă pentru cruciade, biserica a fost implicată în tot felul de scandaluri, biserica încearcă să controleze şi să manipuleze. În viziunea acestor oameni, pământul ar fi un loc mult mai bun dacă nu ar fi punctat de biserici. Aceasta este de pildă poziţia Noului Ateism, care nu se mărgineşte la a-şi promova credinţele (să fie clar, sunt credinţe!!!), ci dă dovadă de o agresivitate tot mai mare împotriva celorlalte religii.

Nu toţi dau dovadă de agresivitate împotriva bisericii. Mai este o categorie de oameni pentru care biserica înseamnă ceva rău, dar care se limitează la a se păstra neîntinaţi de ea. Trebuie remarcat aici faptul că trăim vremuri în care oamenii manifestă o deschidere tot mai mare pentru diverse forme de spiritualitate, chiar cu iz creştin, cu condiţia ca acestea să fie situate în afara contextului eclesial. Diversele forme de spiritualitate sunt percepute ca ceva pur, dar care va fi contaminat la cel mai mic contact cu biserica.

Mai sunt şi unii care văd în biserică un rău necesar. Este vorba despre membrii bisericilor. Pentru mulţi dintre ei biserica e rea şi coruptă prin definiţie, dar consideră că au nevoie de ea. Pentru unii nevoia este strict de natură practică: „doar n-o să rămân neîngropat…” În ceea ce îi priveşte pe alţii, pe lângă raţiunile practice, se mai adaugă un sentiment de teamă, de reverenţă. Nu pricep prea multe, dar simt că, într-un fel sau altul, biserica îi poate ajuta. Le oferă o doză de protecţie şi este bine să rămâi în relaţii bune cu ea, mai ales în cazul unor eventuale nenorociri. O subliniere aici pentru credincioşii evanghelici: să nu ne iluzionăm că astfel de gânduri deşarte îi animă doar pe credincioşii ortodocşi sau catolici! Priviţi, ascultaţi, întrebaţi şi vă veţi convinge!

Ce imagine diferită ne oferă Noul Testament! Nu imaginea unei biserici perfecte. De multe ori aud afirmaţii generale, de genul „să ne întoarcem la biserica Noului Testament.” Cred că într-o oarecare măsură ne-am întors pentru că de peste două zeci de ani ne certăm pentru ajutoare (vezi Fapte 6). Nu, soluţia nu e să rămânem încremeniţi în perioade istorice: pe vremea bătrânilor noştri, când se pocăiau….În unele privinţe, bătrânii ne slujesc de modele, în altele nu. Cred că ar trebui să ne întoarcem la Biblie şi să vedem care este chemarea lui Dumnezeu pentru biserică. Vom realiza urgent că avem mult de studiat şi mult de lucrat.

Da, încă există rău în biserică, dar nu e vinovată biserica. Vinovat sunt eu. Vinovat eşti tu. Răul îl purtăm în noi şi, inevitabil îl ducem şi în biserică. Uneori biserica arată dezolant pentru că se adună cam multe „răuri” în ea. După ce mustră biserica din Laodicea, Domnul nostru face o chemare personală: „Iată eu stau la uşă şi bat. Dacă deschide cineva, voi intra la el…” Domnul nostru nu intră în biserică pe poarta mare din faţă, ci pe poarta larg deschisă a fiinţei mele. Acolo doreşte El să se aşeze pe tron. Cu cât se deschid mai multe porţi, cu atât e biserica mai luminoasă şi mai bună.

O da, văd răul din biserică. Dar nu mă ruşinez de biserică, ci mă ruşinez de mine! Şi înţeleg că am de lucru. Cu biserica mă mândresc: ea este mireasa lui Hristos, care şi-a dat viaţa pentru ea. Care o va curăţi şi o va face desăvârşită.

Valentin Fat