Zilele acestea suntem foarte preocupaţi cu aruncarea anatemei peste Halloween. Nu mă voi pronunţa aici în legătură cu subiectul acesta, dar aş dori să subliniez că datorită acestei agitaţii, uităm de o sărbătoare deosebit de importantă: pe 31 Octombrie este Ziua Reformei, ziua în care Luther a ţintuit pe uşa catedralei din Wittenberg cele 95 de teze. Michael Reeves îl numeşte pe Luther „Vulcanul lui Dumnezeu.” Impactul pe care viaţa acestui om l-a avut este de-a dreptul uluitor.
Vremurile în care Luther a început să proclame justificarea păcătosului prin credinţă erau de-a dreptul cumplite. Iată cum descrie Michael Reeves atmosfera religioasă din vremea respectivă: „Era un oraş (Wittenberg) demn de pelerinaj: catedrala avea nouă intervale care expuneau cu mândrie peste 19.000 de moaşte. Se putea vedea acolo un şomoiog de paie din ieslea lui Hristos, o şuviţă din barba lui, un piron din cruce, o bucată de pâine de la ultima Cină, o ramură din rugul aprins al lui Moise, câteva fire din părul Mariei şi ceva părţi din îmbrăcămintea ei, precum şi nenumăraţi dinţi şi oase de la sfinţi celebri.” Se credea că venerarea acestor piese te va scoate mai repede din purgatoriu: 100 de zile pentru venerarea unei piese! Johann Tetzel călătorea din loc în loc şi vindea indulgenţe. Oamenilor li se spunea că le pot cumpăra pentru a-i muta mai grabnic pe cei dragi din purgatoriu în paradis. Iată cum îşi prezenta Tetzel „marfa”: „Când sună bănuţul în visterie, din purgatoriu sufletul se înalţă cu bucurie.” Acesta încerca să îşi impresioneze clienţii: „Nu auzi tu glasurile părinţilor tăi morţi care se tânguie?” Nu era nevoie de pocăinţă, de mărturisirea păcatelor, ci doar de banii credincioşilor. Toate acestea au trezit mânia lui Luther care a afişat cele 95 de teze. Încetul cu încetul mişcarea reformei va lua amploare, iar Luther va deveni „un veritabil vulcan.”
Nu ştiu care este impresia voastră, dar întunecimea din jurul nostru este atât de mare şi în zilele noastre. Citeam în urmă cu câţiva ani că unii oameni îşi frecau cardrurile bancare de racla ce conţinea moaştele Sfintei Parascheva, la Iaşi…Merg adesea pe la Mănăstirea Prislop (judeţul Hunedoara) şi sunt întristat să văd de fiecare dată coada imensă de oameni care aşteaptă să se roage în faţa mormântului lui Arsenie Boca. Tot respectul pentru un astfel de om şi pentru memoria sa, dar de ce nu spune nimeni acelor oameni că Dumnezeu e Cel ce ascultă rugăciunea şi că o face datorită meritelor lui Hristos, nu pentru că stăm în faşa unui mormânt?
Întunecimea se poate lăsa foarte uşor şi peste evanghelici. Ne punem credinţa în jertfa lui Hristos la începutul drumului, după care uităm de Evanghelie şi trăim ca şi cum noi am fi cei care ne câştigăm mântuirea, prin fapte bune. Tocmai de aceea este atât de important sfatul lui Jerry Bridges: predică-ţi Evanghelia în fiecare zi. În timp ce ne disciplinăm în vederea sfinţirii şi depunem toate eforturile, să păstrăm înaintea noastră crucea şi Jertfa lui Hristos. Altfel, vom deveni nişte farisei înrăiţi. Să nu uităm că în Împărăţia lui Dumnezeu intră cei săraci în duh. Că nu fariseul, ci vameşul este cel care se întoarce acasă socotit neprihănit.
Şi de ce să nu îndrăznim să ne rugăm pentru un Luther în neamul nostru? Iată o rugăciune potrivită pentru Ziua Reformei!
Notă: În scrierea acestui articol m-am inspirat din cartea lui Michael Reeves, Flacăra nestinsă, Introducere în Reformă. Un stil foarte accesibil şi e foarte captivantă. A apărut la editura Făclia şi o recomand cu toată căldura!
Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.