Oameni care stau lângă crucea Domnului Isus

ionel tutacFiecare sistem ideologic sau politic își are propriul lui simbol vizual, semn care zugraveste un aspect semnificativ al istoriei si crezului sau.

Cei care au trăit in vremea regimului comunist își aduc aminte, cu siguranță, de prezenta exagerata a simbolului comunist (secera si ciocanul) pe toate materialele propagandistice, pe toate instituțiile si in toate mijloacele media. Acest semn vizual, promovat de regimul comunist încă din anul 1917, reprezenta alianță dintre taranime si proletariat si a fost împrumutat dintr-o pictura belgiana. Astăzi simbolul este interzis in unele tari fost comuniste, dar continua sa trezească nostalgii printre urmasii socialistilor in unele locuri.

Nazismul, un alt sistem politic opresiv, si-a avut propriul simbol-zvastica . Acest simbol, apărut in urma cu vreo 6 milenii, a fost considerat un semn sfânt in hinduism, janinism si budism. Majoritatea templelor indiene au ca decorațiune acest simbol, iar el reprezintă spiritul creator si prosperitatea. Prin anii 1870 a ajuns cunoscut si in Europa , in urma cercetărilor arheologice de la Troia făcute de Heinrich Schlieman, iar apoi a fost preluat ca un simbol al identitatii ariene si utilizat de către adeptii filozofiei naziste. Astăzi folosirea simbolului nazist este pedepsita cu închisoarea in cele mai multe tari.

Nu doar sistemele politice, ci si cele religioase își au propriile însemne.

Mahomedanismul este simbolizat prin Semiluna. Cea de-a doua religie ca număr de adepti, după creștinism, își promovează cu tot mai mult curaj semnul vizual peste tot, chiar si in Europa creștina. Simbol al suveranității in Bizant, înainte de cuceririle musulmane, Semiluna a fost îmbrățișata ca semn distinctiv al miscarilor naționaliste arabe sau islamiste.

Budismul este reprezentat prin floarea de Lotus și prin roata dharmei cu cele opt spite . Aceasta religie si filozofie orientala, bazată pe invataturile ganditorului indian Gautama Siddhartha, folosește in special floarea de Lotus pentru a reda procesul de purificare a trupului, vorbirii si mintii. In majoritatea imaginilor Buddha este prezentat stand pe un tron, intr-o floare de Lotus total deschisă.

Deși inițial Iudaismul a evitat folosirea semnelor si a simbolurilor vizuale, datorită fricii de a încalcă porunca a doua a Legii care interzicea confecționarea chipurilor ciolpite, astăzi Iudaismul modern a adoptat Steaua lui David. Maghen David ( Scutul lui David) este un element emblematic in decorarea sinagogilor si a materialelor de promovare evreiasca. Reprezentări ale stelei cu șase colturi s-au găsit in Israel încă din secolul VII i.H. Prima folosire oficială a simbolului evreiesc a avut loc in anul 1354 când regele Carol al IV- lea le-a dat voie evreilor sa-si folosească propriul steag. Din 1897 Sionismul folosește Steaua lui David ca emblema, iar ea simbolizează domnia lui Dumnezeu asupra întregului univers, pe șase direcții: nord, sud, est, vest, sus si jos.

Nici creștinismul nu face excepție de la folosirea semnelor vizuale. Cine vizitează catacombele romane poate observa cu usurinta simbolurile specifice folosite de urmasii lui Hristos. Paunul, ca simbol al vesniciei; porumbelul, ca simbol al puritatii ; palmierul, ca simbol al victoriei sau pestele, ca simbol al botezului, sunt cele mai frecvente semne vizuale din primele secole creștine. Datorită complexitatii învățăturii creștine uneori creștinii au folosit si alte simboluri: ieslea, ca simbol al Nașterii; barca, ca simbol al propovaduirii; stergarul, ca simbol al smereniei; amvonul, ca simbol al predicarii; tronul, ca simbol al autorității; crucea, ca simbol al suferintei si mormântul, ca simbol al învierii.

Dintre toate simbolurile creștine, cel care s-a impus cel mai puternic in constiinta si practica Bisericii creștine este crucea. Oare, de ce? Crucea este simbolul morții Fiului lui Dumnezeu, al modului prin care s-a realizat ispășirea noastră. Deși in decursul anilor, creștinii au accentuat sensul material al crucii, Scriptura pune preț pe aspectul moral. Mântuitorul spunea: ” Dacă voieste cineva sa vina după Mine, sa se lepede de sine însuși, sa-si i-a crucea si sa ma urmeze” ( Marcu 8:34).

Biblia nu ne oferă o descriere exactă a felului in care era confectionata crucea pe care a murit Domnul Hristos. Scriitorii biblici folosesc 2 cuvinte pentru cruce: stauros ( par sau stâlp vertical) si xylon ( lemn, par, ciomag sau copac). Din textele biblice descoperim ca felul in care arata crucea pe care a murit Hristos s-ar putea sa fii fost total diferită de felul in care si-o imaginează mulți creștini astăzi.

Atunci când Fiul lui Dumnezeu a murit, o buna parte dintre evrei si roman n-au dorit sa asiste la acest spectacol. Unii erau familiarizați cu scena rastignirii si nu mai doreau sa asiste la un astfel de eveniment, in timp ce alții nu puteau privi scene atât de barbare. Totuși, pe dealul Golgota, la picioarele Crucii, câteva categorii de oameni, au privit scena rastignirii.

Prima categorie era cea a spectatorilor ( Luca 23:35). Spectatorii reprezinra o categorie aparte de oameni, Ei sunt preocupati de latura artistica a vieții. De cele mai multe ori rolul lor este unul pasiv. Ei urmăresc cu atenție evenimentul, comentează prestatia celor implicați in desfășurarea acțiunii, aplauda sau dezaproba.

Crucificarea a fost o metoda de pedepsirea nascocita de barbari si preluată de greci si romani.Era probabil cea mai cruda metoda de execuție deoarece prelungea agonia condamnatului. Victima putea suferi zile in sir fără sa moara. Când au adoptat aceasta practica romanii au rezervat-o criminalilor si celor ce comiteau jafuri si tâlharii. Iudeii nu erau tare incantati de acest mod de execuție, dar odată cu trecerea timpului s-au obișnuit cu acest spectacol dezgustator. Istoria spune ca generalul roman Varus a crucificat odată 2000 de evrei, iar numărul curioșilor care asistau la astfel de evenimente era tot mai numeros. Cu prilejul crucificarii lui Hristos numărul de spectatori trebuie sa fii fost mare, deoarece Proorocul din Nazaret devenise celebru prin cuvintele rostite, minunile savarsite si curajul de a-i înfrunta pe liderii evrei si romani. Rastignirea Domnului Isus a atras, fără îndoiala, mulți curioși, chiar dacă pentru mulți pedeapsa pe care El a primit-o era una nedreapta.

Si astăzi , ca si acum 2000 de ani, la picioarele Crucii, in preajma Domnului Isus, exista mulți spectatori. Oameni care analizează creștinismul, care studiază viața Bisericii, care privesc de la distanță ceea ce se întâmpla. Unii își dau cu părerea despre creștinism, alții aproba sau detesta activitățile bisericii, in timp ce alții participa la intrunirile religioase doar ca simpli spectatori. Ești si tu, oare, in aceasta masa mare a spectatorilor?

Cea de-a doua categorie este cea a batjocoritorilor ( Luca 23:35,36,39). Biblia vorbește despre 3 categorii de oameni care făceau parte din acest grup: clasa politica, liderii religiosi si pleava societății. Toți își bat joc de Divinitate, de activitatea si lucrarea Fiului lui Dumnezeu. Sarcasmul, ironia sunt armele lor preferate.

„Ai avut parte de o naștere miraculoasa, ai propovaduit o învățătura deosebita, ai făcut atâtea minuni si ai vindecat atâtia oameni, ai declarat ca ești mai mult decât un tâmplar…Acum fa o minune, da-te jos de pe cruce, mantuieste-te pe tine si apoi pe alții, dacă ești Alesul lui Dumnezeu!”

Răspunsul Mântuitorului, la strigătele si acuzele lor a fost unul de-a dreptul devastator: ” Tata, iartă-i, ca nu știu ce fac!” Câta dragoste si compasiune in atitudinea Lui! O atitudine de-a dreptul dumnezeiască!

Si astăzi, ca si acum 2000 de ani, la picioarele Crucii, in preajma Domnului Isus, exista mulți batjocoritori. Oameni care ironizează creștinismul, care batjocoresc jertfa lui Hristos, care încearcă prin cuvintele si acțiunile lor sa minimalizeze rolul Fiului lui Dumnezeu in istorie. Conducători politici care persecută urmasii Domnului Isus, scriitori care răspândesc otrava necredintei, oameni simpli care prin traiul lor dezonoreaza jertfa de la Calvar. Faci si tu, oare, parte din rândul batjocoritorilor?

Cea de-a treia categorie este cea a sustinatorilor (Luca 23:26,27). La poalele Crucii erau oameni care sustineau cauza Alesului lui Dumnezeu. Lor nu le era rusine sa se identifice cu El, nu le era teama sa-si declare public crezul, erau dispusi sa-si riste viața pentru cauza Lui. Simon din Cirena, un agricultor ce se întorcea obosit de la munca, i-a purtat crucea. El a acceptat sa împartă povara suferintei cu Domnul sau. Femei si bărbați anonimi, tineri si bătrâni, se tanguiau in urma Lui. Ioan, cel mai tânăr dintre ucenici; Maria, mama Lui; nevasta lui Clopa și Maria Magdalena stăteau la poala Crucii ( Ioan 19:25). Iosif și Nicodim, membrii de vaza ai Sanhedrinului erau printre sustinatorii Lui. Probabil ca văzând dedicarea lor, curajul Sau de a merge la Calvar, pentru a muri, a crescut.

Si astăzi, ca si acum 2000 de ani, la picioarele Crucii, in preajma Domnului Isus, exista mulți sustinatori. Oameni care sunt dispusi sa ducă mai departe mărturia Evangheliei, creștini care plâng pentru cauza lui Hristos, oameni care dăruiesc din timpul si banul lor ca Împărăția lui Dumnezeu sa câștige noi teritorii.Scriitori care prin pana lor apară credință, compozitori care prin inspiratia lor insufletesc bisericile, predicatori care prin lucrarea lor contribuie la mântuirea sufletelor sau lideri care prin legile votate garantează libertatea de exprimare, fac parte din marea masa a sustinatorilor lui Hristos. Ești,oare, si tu un sustinator al cauzei Sale?

Cea de-a patra categorie este cea a moștenitorilor ( Luca 23: 40,41,42). Moartea lui Hristos n-a fost zadarnica. Sutasul roman a rămas impresionat de moartea Mântuitorului, iar unul din tâlhării condamnati l-a rugat sa-i mantuiasca sufletul. Acesta si-a recunoscut vinovatia, a strigat după îndurare, a dorit sa dobândească viața veșnica. In ultimele clipe ale vieții, a căpătat îndurare. Dintr-un tâlhar nelegiuit a devenit copil al lui Dumnezeu si moștenitor al Imparatiei cerurilor. Apostolul Pavel, in epistola către Galateni, afirma ca cei care aparțin lui Hristos sunt si mostenitori ai Imparatiei cerurilor. Viața veșnica începe in momentul acceptării lui Hristos ca Domn și Mântuitor personal. Cei care cred in jertfa Fiului lui Dumnezeu dobândesc, prin credință, statutul de mostenitori ai cerului. Mostenirea pe care o primim nu este perisabila, trecătoare. Noi suntem cetățeni ai cerului, iar pelerinajul nostru pamantesc nu este altceva decât o călătorie spre patria promisa.

Si astăzi, ca si acum 2000 de ani, la picioarele Crucii, in preajma Domnului Isus, exista mulți mostenitori. Oameni care si-au mărturisit păcatul, si-au recunoscut vinovatia, si-au pus speranțele in promisiunile lui Hristos. Oameni care nu se intimideaza de ceea ce spun alții, ci se incred in Dumnezeu. Prin credinta in El, milioane de oameni au primit cetățenii cerului. Ei s-au bazat pe spusele Mântuitorului si au dobândit, prin har, dreptul de a fi mostenitorii unei Împărații care nu se clatină si nici nu se dezintegreaza. Este, oare, si numele tau înscris in cartea vieții? Ești tu moștenitor al vieții vesnice?

Deși ar fi putut alege ca simbol ieslea, stergarul, barca, amvonul sau tronul, creștinii au ales totuși crucea. Oare, de ce aceasta alegere? Dacă ar fi ales ieslea, mesajul Evangheliei ar fi fost doar pentru copii; dacă ar fi ales stergarul, mesajul Evangheliei ar fi fost doar pentru cei săraci; dacă ar fi ales barca, mesajul Evangheliei ar fi fost doar pentru pescari; dacă ar fi ales amvonul, mesajul Evangheliei ar fi fost doar pentru predicatori, iar dacă ar fi ales tronul, mesajul Evangheliei ar fi fost doar pentru conducători.

Alegând crucea,ca simbol, nu ca obiect de închinare, crestinul poate înțelege semnificatia morții ispasitoare si poate descifra taina cuvintelor rostite de Fiul lui Dumnezeu. La picioarele Crucii omul poate decide din ce categorie vrea sa facă parte. La picioarele Crucii el poate îngenunchea si poate spune:” Adu-ți aminte de mine când vei veni in Împărăția Ta!”

Ionel Tutac