Oameni GRESITI cu convingeri CORECTE

Ovidiu-PatrikIn urma cu mai bine de 65 de ani predicatorul A.W.Tozer se întreba perplex daca situația spirituala nu e mai ingrijoratoare ca oricând in biserica lui Cristos. Si grava presupunere i-a fost justificata si aceasta ar trebui reamintita  cu mai multă preocupare si urgenta in peisajul religios contemporan.

Acesta remarca faptul ca toate arată aranjate atât de bine in viața de credință, insa lipseste aspectul ei esential: focul spiritual, ca dovada a prezetei manifestate a lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau.

Nu mai e foc pe Carmel. Avem de toate, dar lipsete focul prezentei vadite a lui Dumnezeu.

Cuvintele vietii fără Cuvântul vietii

Tozer se întreabă “daca a fost vreodată un timp când adevarata inchinare duhovniceasca sa fie într-un declin mai mare.” Constatarile acestuia ne strapung chiar la 70 de ani distanță de ce se întâmpla in ograda noastra eclesiala:
“O mare parte a Bisericii a uitat cu desavarsire arta inchinarii si in locul ei a adoptat acel lucru ciudat si străin numit “program”. Cuvântul acesta a fost împrumutat din teatru si atribuit cu o inspiratie nefericita serviciului divin public, ce trece acum drept inchinare.”

Sărăcia amvoanelor

John Wesley remarca in secolul 18 ca “ortodoxia sau credința corecta este in cel mai bun caz o parte foarte mica a religiei. Convingerile corecte pot exista fără atitudini corecte. Este posibil ca cineva sa aibă o opinie corecta despre Dumnezeu fără sa aibă dragoste sau măcar o atitudine corecta fata de El. Satana este o dovada a acestui lucru.”

Biserica poate avea parte de cea mai corecta expunere biblica a mesajului, iar ascultatorii sa fie totuși lipsiti de orice fel de hrana spirituala adevarata.
Aceasta se întâmpla in acceptiunea lui Tozer datorită faptului ca “sufletul nu poate fi hranit cu simple cuvinte, ci cu Dumnezeu Însuși.”
Inflația de cuvinte din amvoanele bisericilor de azi a atins si infometat oamenii parca mai mult ca oricând. Se vorbește mult si se spune putin.

Thomas Manton si primarul Londrei

Un mare predicator puritan al secolului 17, Thomas Manton (1620-1667), a avut privilegiul de a predica la un moment dat in fata primarului Londrei, prilej cu care a incalcit si incetosat mintea audientei cu un mesaj sofisticat, stufos si dificil prin care si-a etalat vastele cunoștințe teologice. Dupa cateva zile primarul deghizat in sarac l-a căutat pe predicator si i s-a plâns ca in loc sa primească hrana spirituala pentru suflet, a avut parte de o mare dezamagire.

Thomas Manton si-a învățat lecția usturatoare a sarciei mesajului tratată uneori chiar de abundenta de cuvite si afluxul conceptelor teologice etalate.
Ce vor face pastorii de azi?

Cuvintele aceluiasi magistral autor A.W.Tozer din cartea “Întorc vorba Diavolului” concluzioneaza perfect ce ar trebui sa fie si sa se facă: “Oh, Dumnezeule lasa-mă sa mor corect, decât sa mă lași sa trăiesc greșit!”

Ovidiu Petric