”Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor.” Trebuie să recunosc că este un verset care îmi dă fiori. Este o poziție de maximă vulnerabilitate. Trebuie de asemenea să recunosc că de multe ori creștinii au acționat tocmai pe dos și au aterizat ca lupii în stână, producând rușine și răni ce nu s-au vindecat nici până în zi de azi.
Strategia lui Hristos rămâne însă, așa cum spunea fratele Beniamin Fărăgău, strategia mielului. Și, repet, îmi dă fiori, mai ales atunci când văd cum, în mod concret, lupii își înfig colții. Cel mai recent exemplu, bineînțeles, este cel din Kenya. Imaginile cu trupurile celor uciși, cu podelele năclăite de sânge stau ca mărturie a acestei realități, a neajutorării noastre în lumea aceasta. Multe lucruri mi-au trecut prin minte în zilele acestea:
Ni s-a arătat că ”împărăția noastră nu e din lumea aceasta,” cuvinte pe care Mântuitorul i le spune lui Pilat. Dacă ar fi fost, poate că s-ar fi luptat cineva și pentru creștini, poate că s-ar fi făcut ceva mai multă vâlvă prin media. Da, împărăția este deja prezentă, da Împărăția va deveni acea piatră care crește și umple pământul (vezi Daniel). Dar nu încă. Așteptarea e grea, iar uneori ne vine să desprindem noi piatra, dar asta se va face, ne spune Daniel, fără ajutorul vreunei mâini omenești. Trăim deci cu nădejdea aceasta. Trăim ca și cum ”L-am fi văzut pe Cel Ce este nevăzut.” (vezi Evrei)
Chiar dacă ne vine greu să acceptăm, Apocalipsa ne spune că Dumnezeu cunoaște situația. Ni se vorbește chiar despre un număr al celor înjunghiați din pricina ”Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei pe care o ținuseră.” Lupilor li se permite pentru o vreme să facă prăpăd în turmă….sub aparenta nepăsare a păstorului. Acesta însă numără. Să nu uităm nici faptul că El Însuși a fost primul Miel înjunghiat din turmă.
Să nu uităm nici că după ce ni se prezintă strategia, ”ca pe niște oi în mijlocul lupilor,” Mântuitorul mai face o precizare: ”Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.” Drept e că și aici am cam inversat noi lucrurile, astfel că suntem înțelepți ca porumbeii și fără răutate ca șerpii. Îmi vine în minte aici mult-circulata pe FB afirmație a lui Steinhardt: niciunde nu ne cere Hristos să fim proști…Poate nu întotdeauna e ușor de găsit echilibrul, dar e obligatoriu.
Mai e însă ceva. Tot cartea Apocalipsa ne vorbește despre ”mânia Mielului.” Ciudată imagine! Cine a mai văzut un miel mânios? Odată ce numărul se va împlini însă, mânia Mielului se va dezlănțui. Cumplită zi. Cumplită, dar așteptată. Întreaga istorie o cere. Sângele lui Abel strigă. La fel strigă și milioanele de oameni uciși în secolul douăzeci. La acest șirag al martirilor s-au alăturat recent și cei din Kenya, al căror sânge de abia s-a uscat. Cât de mare să fie numărul, câți vor mai fi? Imposibil de răspuns.
Valentin Făt