Păcatul sexual şi lucrătorii lui Dumnezeu

În ultimii douăzeci de ani, am consiliat mii de oameni care se luptă cu păcatul sexual. Peste jumătate dintre aceştia era  formată din pastori şi misionari. Mi-aş fi dorit ca experienţa noastră să fi fost singulară.În urmă cu câţiva ani, un profesor de seminar îmi spunea: „La admiterea în seminar, nici nu-i mai întrebăm pe studenţi dacă au probleme cu pornografia, pentru că presupunem că fiecare student trece prin aşa ceva. Întrebarea pe care o punem este doar, „E serioasă problema ta?”

O organizaţie misionară mi-a spus că 80% dintre solicitanţi afirmă deschis că se luptă cu pornografia. Să nu ne mirăm, deci, de lipsa „secerătorilor”, de oameni gata să intre în lucrare.

Pornografia este doar un nivel al păcatului, o formă de sex vizual, sau adulter cu inima. Adulterul fizic presupune: o relaţie sexuală în afara căsătoriei, mai multe asemenea relaţii, prostituţie şi homosexualitate. Alte comportamente sexuale printre lucrători sunt acele „lucrări neroditoare ale întunericului… încât este ruşinos numai să amintim de ceea ce fac ei în ascuns” – Efeseni 5:11-12. Pentru a ne împotrivi acestui flagel trebuie să înţelegem corect natura problemei, să-L rugăm pe Dumnezeu să cerceteze inimile noastre şi să fim hotărâţi să ridicăm „cu duhul blândeţii”pe oricine a căzut într-un păcat sexual – Galateni 6:1.

În legătură cu subiectul acesta, mi-am pus două întrebări: de ce se întorc oamenii în mod repetat la păcatul sexual şi de ce îl părăsesc?

Ademeniţi pentru a păcătui

Mai întâi, aş vrea să spun că, după ce douăzeci de ani am ajutat pe mulţi prizonieri ai păcatului sexual să fie eliberaţi, sunt convins că dependenţa de sex este mai mult decât o boală; nu realizăm în totalitate gravitatea problemei dacă o considerăm o maladie ca oricare alta. Este posibil, totuşi, ca importanţa pe care o dăm acestei probleme să ne conducă la concluzii greşite. Altfel spus, punând accentul mai mult pe grativatea problemei, fiind îngroziţi de ea, pierdem din vedere principiile biblice. Adevărata problemă este ascunsă undeva în adânc, pentru că Domnul ne spune că doar o privire, care exprimă cea mai mică dorinţă sexuală, este un indiciu al unei „infecţii” profunde din inima omului. Este o sclavie care nu poate fi abolită prin nicio formă de control comportamental, de program de reabilitare sau de consiliere. Interiorul este atât de răvăşit de păcat încât nu se poate face nimic din punct de vedere omenesc pentru a-l schimba.

Pentru cel ce este prins în lanţurile păcatului sexual, nu este nicio speranţă de reformă interioară sau eforturi personale, după cum afirmă şi apostolul Pavel despre cei care trăiesc după „poftele firii pământeşti, împlinind dorinţele firii pământeşti şi ale gândurilor lor” – Efeseni 2:3. Mai direct, cei ce trăiesc în păcat sexual sunt „morţi în greşelile şi păcatele lor” – versetul 1. „Mort” înseamnă a nu mai avea viaţă spirituală. „Mort” înseamnă să nu găseşti împlinire în Dumnezeu. „Mort” înseamnă că nu trăieşti pentru planul Lui pentru tine. Sfinţenia este moartă în tine, la fel şi înţelepciunea. Curăţia inimii este moartă, tot aşa şi dragostea. Aşa cum spunea David despre el însuşi: omul căzut în păcatul sexual a păcătuit „împotriva Domnului” – 2 Samuel 12:13 – şi prin aceasta el a făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L dispreţuiască (pe Dumnezeu) – versetul 14. Realitatea groaznică este că aceştia sunt „prin natură copii ai mâniei” – Efeseni 2:3.

Apoi, mai pot să afirm, din experienţă, că este total greşit să îl încurajezi pe dependentul de sex să accepte teoria recuperării lui pe considerentul că el este un om bun în fond, dar are o oarecare boală. O asemenea interpretare a dependenţei de sex minimalizează gravitatea păcatului şi necesitatea lucrării lui Dumnezeu în viaţa acestuia.

Tratamentul se stabileşte pe baza diagnosticului, spun unii. Prin urmare „omul bun” trebuie doar să se analizeze cu seriozitate, să urmeze paşii pentru recuperare şi să rămână în recuperare. Dar adevărul este exact contrariul. Pentru eliberarea din păcatul sexual trebuie să ne ţinem de învăţătura lui Isus Cristos, care spune, „dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterele, curviile, …” – Marcu 7:21.

Prin natura şi alegerile noastre fireşti, noi ne îngrijim de satisfacerea firii noastre pământeşti dacă trăim în aceste păcate, devenind astfel duşmani ai lui Dumnezeu. În situaţia aceasta, cu siguranţă, nu mai înţelegem clar profunzimea problemei noastre. Inima este înşelătoare şi fără schimbare supranaturală ea va deveni şi mai rea. Singura speranţă este „harul lui Dumnezeu… care ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea cu poftele lumeşti şi să trăim în vremea de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” – Tit 2:11-12.

Dacă urmăriţi cu atenţie şi veţi vedea că omul căzut în păcatul sexual este dezamăgit în final chiar de plăcerea pe care o căuta, pentru că intimitatea pe care o trăieşte este falsă, de fapt. Iată ce spunea un pastor care a avut două relaţii adultere: „Era o nebunie; nici nu încheiam actul sexual că imediat izbucneam în plâns, răvăşit de ce făcusem; din păcate, nu mult după aceea, mă întorceam din nou la aceeaşi relaţie păcătoasă.”

Oamenii sunt creaţi cu dorinţe de intimitate şi plăcere, dar de multe ori acestea sunt căutate în altă parte decât în cadrul căsătoriei. Prin urmare, „Lupta care trebuie dusă împotriva poftelor trupului constă în a ne întări credinţa că numai cei cu inima curată Îl vor vedea faţă în faţă pe Dumnezeul gloriei, Cel care împlineşte totul în toţi.” – Future Grace.

Relaţia sexuală extraconjugală nu oferă omului nicio satisfacţie până la urmă, pentru că adevărata intimitate este numai în şi cu Dumnezeu. Adevărata intimitate înseamnă şi durere şi împlinire; falsa intimitate nu oferă decât iluzia că suferinţa a fost evitată, dar care în final nu-i dă adevărata plăcere! Cei care au schimbat „adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună” – Romani 1:25 – primesc un pic de plăcere acum, dar durerea le va fi eternă!

Înşelare descendentă

Înşelarea este mai adâncă decât credem. În problema păcatului sexual înşelarea se manifestă pe două nivele.

Primul nivel este legat de viaţa dublă, cu legături clandestine, cu nenumărate ore irosite care sunt petrecute pe ascuns la calculator, fie la serviciu, fie acasă. Comportamentul este ascuns cu grijă faţă de cei din jur prin minciună, apoi este nevoie de mai multă minciună pentru a acoperi minciunile precedente. Concluzia la acest nivel: omul nostru se ascunde pentru că este în continuare legat de păcatul lui. Tăinuirea păcatului sexual mai înseamnă şi fuga de lumină. „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina pentru că faptele lor erau rele” – Ioan 3:19.

Al doilea nivel al înşelării este autoînşelarea. Dacă inima este înşelătoare, ea influenţează şi modul în care vedem lucrurile în viaţa noastră, în special păcatele sexuale secrete. Misionarul, care merge pe plaja nudiştilor, invocă scuza că a nimerit acolo din greşeală; pastorul îşi justifică relaţia adulteră prin dramul de fericire pe care i-l oferă şi de care, zice el, are nevoie; frecventarea unei case de toleranţă, lunea, este doar o răsplată pentru „transpiraţia” de duminică, mai delirează alţii. Mulţi lucrători consideră relaţia adulteră atât de satisfăcătoare încât nici nu se gândesc să-i pună capăt.

Cine spune, „Ăsta este secretul meu”, arată clar că nu vrea să se lase de păcat! Dar ceea ce ascunzi de ochii celor din jur este un lucru revoltător care, desigur, ar îngrozi pe orice biserică şi pe orice soţie. Interesant este că prin tăinuirea păcatului murdar arăţi că ţii, totuşi, şi la imaginea ta publică. Descoperirea păcatului ţi-ar compromite total imaginea în exterior. Dar aici este de fapt o contradicţie calculată şi ipocrită: vrei să fii considerat în continuare un om cu imagine nepătată şi să te bucuri de respectul comunităţii, dar nu renunţi la „pată”.

Mulţi bărbaţi cred că aşa trebuie să procedeze: să ascundă faptele lor păcătoase: pofta trupului, înşelăciunea, pornografia şi adulterul. Nedivulgarea secretului despre păcatul respectiv se justifică, spun ei, pentru un bine mai mare: păstrarea căminului, a familiei, a slujirii, a serviciului şi a viitorului. Multe păcate sexuale sunt ţinute în secret cu asemenea justificare. „Până la urmă, cine ştie câţi oameni vor fi afectaţi dacă ar şti ce am făcut,” spun mulţi. Un pastor mărturisea: „Eram implicat într-o relaţie extraconjugală de şase luni, dar eu predicam şi făceam consiliere împotriva adulterului în tot acest timp; îmi spuneam, totuşi, că Dumnezeu mă înţelege, pentru că biserica progresa,.”

În realitate, nu numai relaţia păcătoasă este ascunsă.

Păcatul sexual tăinuit este o otravă care pătrunde în suflet, în minte şi  în trup. Este o otravă care a ajuns într-un cotlon al sufletului, împiedicându-l să îşi găsească deplina împlinire în Dumnezeu şi în părtăşia sfântă cu semenii. Este un venin care, dacă nu îl părăseşti, îţi va distruge nu numai viaţa aceasta dar şi viaţa viitoare! „Să ştiţi aceasta: niciun curvar, niciun stricat… n-are nicio moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.” – Efeseni 5:5. Chiar dacă lumea necredincioasă nu priveşte lucrurile în felul acesta, orice manifestare sexuală nelegitimă poate fi o dovadă că persoana respectivă nu este un copil adevărat al lui Dumnezeu.

Întoarcerea – părăsirea păcatului

În miile de cazuri pe care le-am consiliat, puţini bărbaţi au venit la noi de bună voie să ne mărturisească renunţarea la păcat.

Nu am dovezi, dar cred că Dumnezeu, în providenţa Lui, va da sau dă pe faţă păcatul sexual comis de copiii Săi.

Mintea noastră limitată refuză ideea că Dumnezeu îngăduie aleşilor Săi să cadă în adâncurile păcatului sexual, să trăiască în el ani de zile şi să rănească mulţi oameni. Dar, vreau să vă spun că deşi soţia şi biserica cu greu pot înţelege, când păcatul pastorului este descoperit, Dumnezeu este la lucru. Demascarea păcatului este un act suveran al lui Dumnezeu. Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre! În toată ticăloşia şi răzvrătirea noastră faţă de Dumnezeu din care păcatul sexual deţine o mare parte, demascarea păcatelor ne arată răbdarea desăvârşită a lui Cristos.

De multe ori am fost întrebat, „Cum mai poţi să te interesezi de astfel de oameni?” Din două motive: primul, am văzut de nenumărare ori cum puterea lui Dumnezeu a schimbat pe cel mai mare păcătos. În al doilea rând, refacerea relaţiei cu Dumnezeu este mai importantă decît orice altceva. Este mai importantă decât cariera sau căsnicia. Lui Dumnezeu Îi pasă mai mult de tine, de sufletul tău decât de darurile şi chemarea ta. Înainte de a fi pastor sau soţ, eşti copilul Său.

Dar, faptul că ai fost prins în păcatul sexual, că ai fost demascat nu îţi schimbă inima.

Convingerea

După ce păcatul sexual a fost expus, mai putem face greşeala de a interveni pentru eliminarea comportamentului incriminat şi atât. În felul acesta am susţine în mod greşit o convingere falsă, în loc să ajutăm la formarea unei convingeri adevărate.

Convingerea falsă este sentimentul de ruşine faţă de tine însuţi; este suferinţa pentru consecinţele păcatului. Convingerea adevărată este o suferinţă permanentă pe care o ai pentru că ştii că păcatul tău este o insultă la adresa lui Dumnezeu; convingerea adevărată mai înseamnă şi faptul că nu mai răspunzi la chemările păcatului, dovedind astfel că Dumnezeu a început o lucrare bună în tine, pe care o va duce la bun sfârşit.Convingerea adevărată este urmată de pocăinţă adevărată. Falsa convingere este urmată de pocăinţă prefăcută care nu vede decât consecinţele păcatului sexual şi prejudiciile produse celor din jur. De multe ori aceasta duce la o schimbare temporară a comportamentului păcătos, dar fără schimbarea inimii.

Schimbarea inimii este esenţială, „Să ştiţi aceasta: niciun curvar (porneia, în greacă), niciun stricat, niciun lacom, care este idolatru, n-are nicio moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu” – Efeseni 5:5. Când este vorba de păcatul sexual, nu încape nicio îndoială: Dumnezeu ne dă un imperativ foarte clar pentru pocăinţă, pentru că altfel finalul este pierzarea – Luca 13:3, 5. Prin urmare, trebuie să fie o transformare interioară, a inimii, pentru că ea este „nespus de înşelătoare şi bolnavă fără speranţă” – Ieremia 17:9.

Creştinii trebuie să treacă la măsuri severe pentru omorârea acestui păcat din mintea şi trupul lor. Iată care este pericolul: „Orice gând necurat te va duce la adulter dacă îl păstrezi în mintea ta.” (John Owen) „De aceea, faceţi să moară ceea ce aparţine firii voastre pământeşti: imoralitatea sexuală…” – Coloseni 3:5.

Crucea nu este un program de recuperare, nu este nici locul în care ţi se îmbunătăţeşte ceea ce era deja „bun” în tine. Crucea este locul în care mori! Aici nu este vorba de renunţarea doar la păcatul sexual, ci la renunţarea la drepturile tale fireşti!

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! Căci aţi fost robi ai păcatului, dar aţi ascultat din inimă de învăţătura care v-a fost încredinţată, fiind eliberaţi de păcat, aţi devenit robi ai neprihănirii.” – Romani 6:17-18. Ca păcătoşi, noi „trăiam în poftele firii noastre pământeşti, împlinind dorinţele firii pământeşti şi ale gândurilor noastre” – Efeseni 2:3. Ne înşelăm amarnic crezând că dacă suntem îndrăgostiţi putem să ne lăsăm trupurile noastre pradă plăcerilor imorale.

Adevărata pocăinţă este o schimbare radicală din interior spre exterior, când începem să înţelegem că „voi nu sunteţi ai voştri, pentru că aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Glorificaţi-L, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” –I Corinteni 6:19-20. „Semnificaţia fundamentală a pocăinţei este experimentarea unei schimbări ale percepţiilor, dispoziţiilor şi scopurilor din mintea noastră. (What Jesus Demands). Pocăinţa nu înseamnă doar să te păstrezi curat din punct de vedere sexual; ea este o schimbare interioară „pentru ca să trăiţi într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fim plăcuţi în toate, fiind roditori în orice faptă bună şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu” – Coloseni 1:10. Schimbarea interioară are ca rezultat şi puritatea sexuală. Pocăinţa are loc înăuntru unde schimbarea inimii înseamnă şi îndepărtarea de imoralitate sexuală.

Nu aştepta să fii prins în păcat

Cu ceva timp în urmă am întâlnit un pastor care îmi spunea că a avut două sau trei relaţii adultere în fiecare din bisericile pe care le-a păstorit. Iată ce îmi spunea: „În confesiunea din care fac parte am reputaţia că preiau în pastoraţie o bisericuţă în care sunt lupte şi o văd cum creşte sub ochii mei, după care merg la altă bisericuţă şi o văd şi pe aceea cum creşte. Am făcut mişcarea asta de trei ori.” Omul acesta trebuie să se lase de păcatul lui imediat, înainte de a fi demascat, iar pocăinţa lui trebuie să fie între el şi Dumnezeu.

De ce ar trebui să renunţi la păcatul tău sexual înainte de a fi prins?

Mai întâi, nu te înşela pe tine însuţi. „Cine păcătuieşte este de la diavolul… Oricine este născut din Dumnezeu nu mai continuă să păcătuiască, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate să păcătuiască fiindcă este născut din Dumnezeu.” – I Ioan 3:8,9. Chiar dacă nu e eliberată complet de păcat, inima credinciosului adevărat a fost transformată, iar el nu mai poate să „ia parte la faptele neroditoare ale întunericului” – Efeseni 5:11.

În al doilea rând, îndemnul este să „ne mărturisim păcatele unii altora şi să ne rugăm unii pentru alţii ca să fim vindecaţi” – Iacov 5:16.

În al treilea rând, frica nu este o virtute. Desigur, te temi de consecinţe. Da, demascarea te costă, dar să ştii că în momentul în care ai deschis uşa păcatului, ai şi început să mori pe dinăuntru. Poate că nu simţi că te îndrepţi spre moarte chiar acum, dar asta se întâmplă: treptat îţi cauzezi moartea ta, a soţiei tale, a familiei şi a adunării tale. De aceea, „acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră.” Romani 6:19

În al patrulea rând, pentru că păcatul sexual ascuns are consecinţe grave, trebuie să renunţi la el înainte de a vedea dezastrul pe care îl produce. Îmi vin în minte câteva potenţiale modalităţi prin care ţi se poate descoperi păcatul: istoricul internetului accesat de la calculatorul tău este descoperit şi transmis mai departe; „iubita ta” este de fapt poliţistă sub acoperire şi eşti arestat pentru prostituţie; ai contractat o boală venerică; sau eşti demascat în public. Într-o atare situaţie eşti tu însuţi umilit, iar soţia, familia şi adunarea ta sunt teribil de afectate.

În al cincilea rând, păcatul tău tot va ieşi la lumină. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. „Uită-te, deci la bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu; severitate faţă de cei căzuţi şi bunătate faţă de tine, dacă nu rămâi în bunătatea aceasta; altfel, şi tu vei fi tăiat.” Romani 11:22.

În al şaselea rând, demascarea păcatului tău clatină temelia căminului tău construit pe încredere şi cinste, o pune într-o situaţie dificilă pe soţia ta, face foarte dificilă împăcarea.

În al şaptelea rând, există speranţă. Ea începe prin a recunoaşte adevărul că eşti păcătos, că nu te mai suporţi în starea în care eşti; că înaintea sfinţeniei lui Dumnezeu, pe care ai zărit-o, prin harul Lui, într-o clipă de revelaţie din partea Domnului, regreţi păcatul; că ai nevoie de un Mântuitor care a plătit pentru păcatul tău cu Însăşi Viaţa Lui pentru a fi iertat şi îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Vestea bună este că Dumnezeu este gata să te primească cu zdrenţele tale cu tot în casa Lui şi să te schimbe din temelii. Dacă vrei să scapi de firea cea veche, poţi. El este gata să te facă o „creaţie nouă”; asta este evanghelia.

Ia seama la Cuvântul cel mai bun

Dacă eşti un credincios adevărat şi în tine s-a petrecut o schimbare reală, eşti chemat să te dezbraci de cele vechi şi să te îmbraci în neprihănirea pe care o dă Dumnezeu. Omorârea păcatului sexual începe cu darea lui pe faţă, iar rezultatul este ieşirea ta din robie – Romani 6:6. Demascarea păcatului este dureroasă, dar ce ai vrea să auzi în final spunându-ţi-se, „Bine, rob bun şi credincios,” sau „Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine voi, toţi lucrători ai fărădelegii”?

Dacă eşti pastor împotmolit într-un păcat sexual, indiferent de câte straturi de minciuni ai pus deasupra lui pentru a-l acoperi, te conjur în Numele lui Cristos, ieşi din întunecimea acestui păcat. Vino la lumină! Dumnezeu te va ajuta. Viaţa adevărată este numai în lumină, nu în umbrele morţii!

Topic: Sexual Purity, tradus de Cocar Rodica

Dr. Harry W. Schaumburg is a speaker, author, and counselor specializing in the area of sexual sin in the church. He is the director of Stone Gate Resources and the author of False Intimacy: Understanding the Struggle of Sexual Addiction (1997) and Undefiled: Redemption From Sexual Sin, Restoration for Broken Relationships (2009). He has been married to his wife Rosemary for 43 years, and they have two adult sons.