Omul are două părţi fundamentale: 1.Partea care nu se vede fiind înăuntru unde este duhul şi sufletul; 2.Partea care se vede de afară fiind corpul său trupul.
Omul se uită la ce izbesc ochii, la faţă, la exterior.
Dumnezeu, nu se uită la ce se uită omul, ci El se uită la inimă.
Podoaba de afară este lumească, trecătoare şi a putrezirii.
Podoaba dinăuntru este omul ascuns (tainic) al inimii în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ (valoare) înaintea lui Dumnezeu.
În Biblie-Cuvântul lui Dumnezeu este scris cum trebuie să trăim, să ne îmbrăcăm şi să ne împodobim înăuntru şi nu pe dinafară. Să ne împodobim şi să ne închinăm lui Dumnezeu cu podoabe sfinte şi în duh şi în adevăr. Podoabele sfinte sunt: smerenia, sfinţenia, dragostea şi Isus Hristos. Dintre podoabele sfinte fac parte şi celelalte roade ale Duhului Sfânt. Citind cu atenţie şi cunoscând bine Cuvântul lui Dumnezeu şi împlinidu-L cu fapta în viaţa de creştin duhovnicesc şi roditor care face voia lui Dumnezeu, vei deosebi prin lumina Duhului Sfânt podoaba dinăuntru de mare valoare cu podoabele sfinte cu care trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu. Împodobirea şi închinarea creştinului duhovnicesc şi roditor este aceasta după cum scrie în Cuvântul lui Dumnezeu.
Isus a spus: „… Închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să se închine în duh şi în adevăr.”
Omul lumesc şi creştinul lumesc cu firea pământească se împodobeşte pe dinafară şi face parada modei în societate şi în Biserică pozând în toate şi fiind o mare sculă condusă de diavolul.
Farfuria împodobită pe dinafară este goală pentru afişare. Farfuria plină cu mâncare are scopul de a te sătura şi a nu rămâne niciodată flămând şi gol pe dinăuntru.
Am văzut pe coperta a IV-a a unor cărţi creştine, o fotografie a autorului cărţii respective. De exemplu, o femeie fotografiată care avea podoaba de afară în scule de aur (cercei, lănţişor, rujată şi machiată dar şi cosmetizată, unele vopsite ca papagalii) scria despre femeile alese, remarcabile din Biblie cu toate calităţile pe care la aveau, cum se îmbrăcau, cum se împodobeau, cum se închinau şi cum trăiau după voia lui Dumnezeu.
Deşi scria despre femeile Bibliei, ea ca scriitoare creştină, realizatoare a multor emisiuni la Radio şi Televiziune şi alte realizări în literatura creştină, îşi etala podoaba de afară lumească, trecătoare, a putrezirii şi nu respecta Cuvântul lui Dumnezeu cu fapta bună. Mulţi îşi iau exemple lumeşti din lume cu podoaba de afară care putrezeşte şi nu modele duhovniceşti cu podoaba dinăuntru, cu podoabele sfinte care au mare valoare în ochii lui Dumnezeu.
Diferenţa între creştinul duhovnicesc şi roditor comparativ cu creştinul lumesc cu firea pământească este foarte mare ca cerul faţă de pământ. Pământul nu poate să ajungă niciodată în cer. „Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi moarte. Iar umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Cine seamănă în firea pământească, seceră din firea pământească putrezirea. Cine seamănă în Duhul, secera din Duhul viaţa veşnică.” (Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu).
Prof. Dr. Ştefan Doncea,
Teolog şi Scriitor
Timişoara, iunie 2012