Am crescut într-o familie de credincioși baptiști, în care tatăl și bunicul erau pastori. Văzându-i pe ei și urmărindu-le munca, am ajuns să cunosc îndeaproape viața și slujirea acestor oameni. Mai târziu, când am devenit medic, am realizat cât de mare este presiunea la care sunt supuși pastorii și cât de mulți sunt factorii de risc care le afectează sănătatea: stresul, supraalimentarea, creșterea în greutate, sedentarismul, activitatea fizică scăzută, ca să amintesc doar câțiva dintre ei.
Pastorii pun pe primul plan nevoile spirituale și fizice ale altora. Este o datorie pe care și-au asumat-o odată cu harul pe care l-au primit și și-o îndeplinesc adesea fără a mai lua în seamă propriul lor confort și starea de sănătate generală.
Un studiu desfășurat la DUKE GLOBAL HEALTH INSTITUT, North Carolina, SUA, a arătat că 76% dintre pastorii americani sunt supraponderali și obezi, cu 15% mai mult decât rata generală din SUA. De asemenea, bolile cronice precum diabetul zaharat, astmul, bolile articulare, hipertensiunea arterială și boala coronariană sunt frecvente printre pastori, ca și depresia. Cei în cauză spun că aceste tulburări de sănătate nu le afectează negativ munca și slujirea. Dar pe termeni lung acest lucru nu poate fi adevărat. Cu cât stilul de viață este mai nesănătos, cu atât riscul de îmbolnăvire este mai mare, cu serioase repercusiuni asupra slujirii. Conform părerii unui pastor în vârsta de 58 de ani, cu care desigur că suntem cu toții de acord, „corpul este un dar de la Dumnezeu, iar datoria noastră este să fim buni administratori”.
Grija față de sănătate este la fel de importantă ca și rugăciunea. Dacă pastorii sunt prea ocupați și nu au timp de rugăciune, problemele spirituale care apar în viața lor și mai apoi în viața bisericii pe care o slujesc pot fi devastatoare. Dar ce se întâmplă când sănătatea este neglijată?
Păstrarea unui echilibru între rugăciune, stimularea minții, mâncare, exercițiu fizic, odihnă și somn adecvat este de o importanță foarte mare pentru menținerea unei stări de sănătate bune, propice slujirii la parametrii cei mai înalți.
De asemenea, este importantă o examinare medicală periodică. Dacă se găsește o problemă, aceasta trebuie rezolvată imediat. Nu trebuie așteptat până se cronicizează, când se remediază mai greu sau deloc.
Urmărindu-i pe tatăl și pe bunicul meu am putut vedea strădania lor de a fi mereu un suport pentru comunitate, de a-i asigura pe membrii bisericii că sunt alături de ei în orice situație, la bine și la greu. Aceeași determinare de a fi mereu în mijlocul credincioșilor caracterizează orice pastor călăuzit de Duhul Domnului. Se știe însă că multe din circumstanțele acestor întâlniri implică mese mai mult sau mai puțin abundente… Sunt sigură că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri știu deja ce doresc să transmit din inimă și cu toată admirația pentru munca pastorilor, crescând, cum am spus, în familia a doi bărbați chemați în această slujire: anume, că aceste ocazii reprezintă tocmai momentul în care trebuie dovedit echilibrul între onorarea ospitalității gazdei și responsabilitatea pentru propria sănătate.
Ca medic, îndrăznesc să fac o recomandare pastorilor: să monitorizeze balanța între muncă (dăruirea ființei lor celor care au nevoie de călăuzire spirituală, mângâiere sufletească și ajutor practic) și odihnă (care înseamnă atât reîncărcare cu putere duhovnicească, dar și refacerea forței fizice) și să păstreze această balanță. Făcând așa, ei vor fi sănătoși, slujirea lor mai îndelungată și mai eficientă și, nu în ultimul rând, bisericile în care slujesc, mai sănătoase.
Dr. Elisavata Vicaș