O “afirmaţie genială” este o afirmaţie scurtă, dar extrem de bogată în conţinut şi cu totul neprevizibilă în contextul socio-cultural în care apare. Ea se dovedeşte şi peste foarte mult timp o afirmaţie de o valoare cu totul impresionantă. Există în Scriptură patru afirmaţii ce intră cu uşurinţă în această categorie despre care vom vorbi aici.
Prima dintre ele (în ordine cronologică) este cea a marelui Iosua. Om de război şi de stat, educat şi echipat spiritual şi intelectual de Moise. Afirmaţia vizată este făcută la sfârşitul vieţii, când devine vizibilă idolatria şi politeismul poporului Israel aşezat confortabil, în ţara bunăstării şi a belşugului debordant, Canaan. “Dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi!”Ori… ori… “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24: 15)
Mesajul subtil al acestei afirmaţii este următorul: slujirea mea pentru Dumnezeu nu are loc dacă şi comunitatea îi slujeşte lui Dumnezeu. Chiar dacă voi fi singurul pe pământ care Îi va sluji lui Dumnezeu, Îi voi sluji cu toată puterea, în tot domeniul de administrare pe care mi l-a încredinţat.
În contextul în care toţi oamenii se întrebau şi se întreabă “dacă părinţii noştri nu au slujit acestui Dumnezeu, de ce să Îl slujesc eu pe Dumnezeul acesta? Ce câştig am? De ce acesta este mai bun? Alţi dumnezei nu cer atâtea restricţii dar oferă mai multe satisfacţii” (Mal 3:14). Iosua denotă o cunoaştere extrem de profundă a adevăratului Dumnezeu şi al modului în care noi trebuie să ne raportăm la El. Acest mod de raportare la Dumnezeu avea să fie construit şi argumentat cu mari eforturi abia în timpul profeţilor, 600 de ani mai târziu!!!
A doua afirmaţie genială este a profetului Habacuc (3:17): “Chiar dacă smochinul nu …, viţa nu …, măslinul nu … câmpiile nu …, oile nu…şi boii nu…, eu tot mă voi bucura în Domnul.” Slujirea mea nu depinde de roadele pământului şi nici de bunurile materiale! Chiar dacă Dumnezeu nu îmi garantează bunăstare materială, eu tot Îi voi sluji! Cu bucurie!
A treia afirmaţie genială aparţine celor trei tineri iudei din Babilon înainte de a fi aruncaţi în cuptorul încins: “Dumnezeul nostru… poate să ne scoată… şi chiar de nu ne va scoate… nu vom sluji dumnezeilor tăi”. Mesajul acestei afirmaţii este următorul: slujirea lui Dumnezeu ţine de veşnicie şi nu de viaţa biologică! Nu contează dacă Dumnezeu nu îmi va menţine viaţa cu orice preţ şi/sau în orice situaţie. Chiar dacă nu îmi garantează viaţa, eu Îi voi sluji lui Dumnezeu!
A patra afirmaţie este cu totul specială. Ea este făcută de Rut moabita, o femeie din afara poporului Israel, deci fără cultură spirituală sau religioasă de luat în seamă, (dimpotrivă!) într-o perioadă în care în Israel “fiecare făcea ce-i plăcea”, în rău desigur, într- o perioadă de declin spiritual abrupt. “Facă-mi Domnul ce o vrea…” ( Rut 1: 17)
Desigur, motivele pentru care Rut a ţinut să meargă în Israel au fost complexe, dar cel mai important a fost de a se adăposti sub aripile Dumnezeului lui Israel. (Rut 2: 12) Această afirmaţie o ridică pe Rut în rând cu cei mai mari oameni ai Scripturii: cu Iosua, cu “cei trei tineri”dregători ai Babilonului prieteni şi consilieri ai proorocului şi dregătorului Daniel şi cu proorocul Habacuc.
Mesajul impresionant al acestei afirmaţii este: “chiar dacă Dumnezeu îmi va face rău şi nu bine (pentru că sunt moabită) nu mă despart de El !” Această afirmaţie le întrece net pe toate celelalte!
CONCLUZII:
- Indiferent ce vor face alţii, eu voi sluji lui Dumnezeu cu tot ce am!
- Chiar dacă voi rămâne sărac “lipit pământului” eu tot voi sluji lui Dumnezeu!
- Indiferent dacă mă va costa viaţa, eu voi sluji doar lui Dumnezeu!
- Chiar dacă Dumnezeu îmi va face rău şi nu bine eu tot voi sluji lui Dumnezeu!
- O astfel de slujire aşteaptă Dumnezeu de la noi!