Oridecateori suntem nostalgici dupa o vreme in care biserica era prospera si ne apuca dorul de trezire spirituala si de impact de proportii, ne vin in minte cateva repere marcante din istoria bisericii – fie momentul formarii bisericii la Rusalii, fie momentul reformei inceputa de Luther, fie alte momente mai mult sau mai putin cunoscute.
Interesant este – insa – ca dupa fiecare din aceste momente celebre, a venit si cate un moment de restriste spirituala – mai intai prin inflorirea ereziilor in perioada apologetilor, continuand cu secularizarea bisericii, apoi perioada schismelor, a inchizitiei, si culminand cu perioada cea mai roditoare a ateismului din modernim si, mai nou, promovarea din ce in ce mai mult a agnosticismului si a relativismului post-modernist. Daca ar fi sa gasim o paralela in Scriptura, as asemana istoria sinuoasa a crestinismului din ultimele secole cu un fragment din istoria poporului Israel – istoria care se petrece in cursul a doar 4 generatii: generatia lui Moise, generatia lui Iosua, generatia batranilor care au trait dupa Iosua, si generatia de dupa acestia, despre care se spune in Judecatori 2:10 ca nu mai cunoasteau pe Domnul. Cum e posibil ca doar in 4 generatii societatea sa devina atat de indepartata de Dumnezeu? Cum e posibil ca noi, la doar cateva generatii de reforma protestanta sa fim in pragul colapsului? Nu cumva postmodernismul are de-a face nu numai cu secularizarea, dar si cu o ecumenizarea profunda care dilueaza pana la disparitie valorile fudamentale ale crestinismului? Putem vorbi aici de pericolul postcrestinismului?(cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant?)
Moise isi exprima temerea ca poporul se va departa de Dumnezeu inca din vremea sa (Deut. 31-23-30), dar i-a tinut aproape de Dumnezeu si de Lege atat cat i-a stat in putere. Iosua continua in acelasi fel si in Iosua 24:16 poporul intreg marturiseste departe de noi sa parasim pe Domnul. Batranii de dupa Iosua si-au facut datoria la fel de bine si Biblia marturiseste ca in timpul lor poporul inca era ascultator de Dumnezeu asa cum apare in Iosua 24:31, si mai ales in Jud. 2:7 – Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua, şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel. Apoi apare acel verset din Jud. 2:10 care efectiv ne pune pe ganduri, in paralela noastra cu istoria contemporana – Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui, şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. Ce s-a intamplat atunci si vedem ca se intampla si sub ochii nostri? Cum de s-a ajuns la acea situatie in care suntem si noi in pericol sa ajungem?
Factorul initial – departarea de Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu nu era o optiune pentru Israel, ci o responsabilitate si o porunca bine definita: Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire; ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe.(Deut. 6:1-2) Au ajuns sa se departeze tot mai mult de Dumnezeu pentru ca s-au departat de Cuvantul lui Dumnezeu. Generatie dupa generatie erau datori sa se invete unul pe altul din Cuvant, sa povesteasca si sa duca mai departe traditia orala a lucrarilor lui Dumnezeu in istorie, dar undeva s-a rupt firul. Legatura dintre cunoasterea Cuvantului si cunoasterea lui Dumnezeu este directa … cercetati Scripturile ptr ca socotiti ca in ele veti gasi viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine…, apoi Ioan 20:31… ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul… etc. Privind in societatea contemporana este usor de analizat paralelismul cu vremea aceea a judecatorilor – cunoastem tot mai putin Cuvantul lui Dumnezeu; casele noastre, societatea noastra se bazeaza din ce in ce mai mult pe educatie seculara si se ignora din ce in ce mai mult educatia biblica teoretica si practica; l-am scos pe Dumnezeu din familie, din societate…mai ramane sa il scoatem si din biserica si sa ajungem in situatia bisericii din Laodiceea despre care Domnul Isus spune eu stau LA USA si bat, daca aude cineva…
Al doilea factor de influenta este compromisul.(v.11-13) Acesta este consecinta si cauza in egala masura – consecinta a neascultarii de Dumnezeu, dar si cauza pentru aceasta neascultare. Odata ce s-au compromis israelitii si au lasat o mare parte din neamurile din Canaan printre ei si nu le-au nimicit, au ajuns prada acestui compromis si au cazut in idolatrie, imoralitate si ignoranta. Compromisul lor il putem imparti in doua categorii evidente si in societatea noastra: compromisul dogmatic si compromisul moral. Din punct de vedere dogmatic, amestecul cu religiile pagane si acceptarea idolilor in Canaan este comparabil cu ecumenismul de factura postmodernista care cere o redefinire a dogmelor si diluarea acestora in asa fel incat toata lumea sa se regaseasca in acest amestec religios. Vedem tot mai mult redefinire a pacatului in asa fel incat minoritati precum homosexualii sa poata fi buni crestini si parte a trupului lui Hristos; o redefinire a familiei pentru ca relatiile sexuale sa nu mai fie doar in cadrul casniciei si nu doar intre un barbat si o femeie; o redefinire a bisericii prin tendinta tot mai puternica de a trai in lumea virtuala si in partasie cu biserica de pe internet (mai ramane doar sa se inventeze un mod de a da si Cina Domnului in mod virtual)… Din punct de vedere moral se vede o degradare, o regresie a valorilor fundamental biblice – pretuim tot mai mult lucruri de nimic, relative, si dispretuim (nu punem valoare pe) lucruri absolute, eterne, de neschimbat in economia Imparatiei. Ipocrizia, rautatea, minciuna, barfa si atatea alte lucruri ne trag tot mai mult in jos si ne afunda in mocirla.
Al treilea factor de influenta este impietrirea in neputinta spirituala (.14-19) Daca altadata Moise spunea israelitilor fricosi Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stati linistiti, acum israelitii se vad prada sigura in fata unor triburi pe care ar fi trebuit sa le tina in stapanire destul de usor, dar nu isi pun nici o clipa intrebarea “DE CE?” De ce nu putem sa mai stapanim peste ei? De ce nu ne mai ajuta Dumnezeu? De ce suntem asa de slabi? De ce…? Nu cred ca este dezinteres din partea lor – ca si cum nu ar vrea sa stie raspunsul la asemenea intrebari – ci ei stiu prea bine de ce se intampla toate, stiu si cum ar trebui sa reactioneze, dar sunt impietriti in neputinta lor si nu vor sa se pocaiasca si sa isi schimbe atitudinea. O imagine interesanta este aceea din Apocalipsa 9:20-21 cand Dumnezeu loveste lumea cu urgie si la final apare repetitia expresiei dar ei tot nu s-au pocait de faptele lor… Spunea cineva in mod profund aceeasi caldura a soarelui inmoaie ceara, dar impietreste lutul…este o expresie a reactiei noastre fata de interventia lui Dumnezeu in viata noastra: in functie de ce fel de material suntem si de ce fel de atitudine avem fata de Dumnezeu, putem fi biruitori sau infranti, maleabili sau impietriti. Solutia este recunoasterea slabiciunilor si neputintelor noastre si acceptarea neconditionata a dependentei de Dumnezeu si de ajutorul Lui.
Un ultim factor este interventia tot mai rara ale lui Dumnezeu si primejdia lepadarii – v. 18, v. 23. In trecut se spunea ca Domnul era cu Moise si vorbea cu acesta gura catre gura ;Domnul a fost si cu Iosua, si cu batranii de dupa el…apoi tot mai putin…pana cand si-a retras mana de pe israeliti si i-a lasat prada strainilor…De cate ori nu ne uitam nostalgici la vremurile trecute cand mari oameni ai lui Dumnezeu predicau cu atata putere ca sute si mii se intorceau la Dumnezeu si hotarau sa-si predea viata Lui, cand rugaciunile facute cu credinta aduceau vindecare bolnavilor, impacare in familiile destramate, rezolvarea problmelor celor aflati in dificultate. Parca vine o vreme cand vom predica si nu se mai intampla nimic, ne vom ruga si problemele vor ramane tot acolo, vom mergem la biserica si nu vom mai simti mare lucru, vom citi din Scriptura si nu vom intelege mare lucru…solutia s-ar putea sa nu mai fie la indemana noastra.
A fost o vreme cand mingea a fost in terenul nostru – am avut ocazia sa ne pocaim, sa ne intoarcem la Domnezeu, si datorita impietririi inimii noastre Dumnezeu se va departa, isi va lua mana de pe noi…
Desi suntem in pericol sa devenim o generatie postcrestina, Dumnezeu mai are rabdare si indurare cu noi si inca mai avem ocazia sa vedem o noua trezire si inviorare a crestinismului, dar cu conditia sa ne intoarcem la Dumnezeu, la fundamentele biblice ale valorilor noastre, la puterea postului si rugaciunii si la dependenta zilnca de Dumnezeu. Promisiunea lui Dumnezeu ramane in picioare asa cu a facut-o si in vremea lui Solomon si a lui Petru si inchei cu aceste doua pasaje esentiale pentru o trezire spirituala: 2Cronici 7:13-14 Cand voi inchide cerul, si nu va fi ploaie, cand voi porunci lacustelor sa manance tara, cand voi trimite ciuma in poporul Meu: daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul, si-i voi tamadui tara; si Fapte 3:19 Pocaiti-va si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare.
Florin Iosub