(Prima parte a acestui articol poate fi citită aici: http://www.baptist-tm.ro/pocaitii-mai-spun-si-lucruri-traznite-1/)
(2) Un alt domeniu în care acestea abundă este cel al evanghelizării. (Vom aminti nu doar lucruri trăznite, dar şi acţiuni şi imagini asemenea.) Avem aici un subiect care ar trebui să ne preocupe mai mult. Atunci când vine vorba despre metode de evanghelizare, oamenii tind să se ducă la extreme. Îi avem pe cei care discreditează şi resping în totalitate metodele vechi, dar şi pe cei care ţin la ele ca orbul de bâtă. Trebuie să recunoaştem că în anumite contexte încă mai funcţionează modelul evanghelizării clasice, în timp ce în altele nu mai are nicio eficienţă. Am folosi timpul într-un mod mult mai util dacă în loc să ne duelăm, am căuta să aflăm ce metodă se potriveşte în contextul nostru. Există însă unele metode care, nu ştiu cum să zic, ating culmea neadecvării. Una dintre ele este acea scenetă intitulată Porţile raiului şi flăcările iadului cu toţi străbunicii şi copiii ei. Toate sunt croite pe acelaşi model. Mai întâi iadul, diavolul, dracii în negru, pe fundal negrul, pe o muzică săltată. Un tânăr dezorientat pe care îl învârt toţi mai ca la baba oarba. I se oferă ţigări, băutură. Apoi, muzica se schimbă şi vine Domnul Isus, pe care îl întruchipează cel mai frumos tânăr din adunare. Un Isus zâmbitor, care de multe ori a mers cu conştinciozitate la sală. Totul se termină în ropote de aplauze, în timp ce Isus îl îmbrăţişează pe păcătos şi demonii ispititori cad fără putere la pământ. Permiteţi-mi să mă îndoiesc de succesul evanghelistic al demersului. (Nu vorbesc aici de succesul pe care tânărul ce l-a jucat pe Isus îl va avea între tinere. Grea ispită va fi…mai ca cea din scenetă).
Îmi permiteţi să mă îndoiesc şi de acele cărţi sau mărturii ale unor oameni care au călătorit câte un pic în viaţa de dincolo? Am văzut cu câtăaviditate sunt citite astfel de cărţi şi sunt ascultate astfel de mărturii. Trist e atunci când Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu nu ne mai mişcă şi trebuie să apelăm la mărturii mai mult sau mai puţin îndoielnice. Unii vor râde de noi, iar alţii, creduli, vor fi impresionaţi. Nu vă entuziasmaţi pentru că le trece repede.
Nu ştiu dacă aici se încadrează acele imagini de pe FB. Domnul Isus, tot cu haină albă, cu bărbiţă (seamănă cu a mea!), cu părul lung (parcă nu era voie cu părul lung !?), dar cu un baston elegant de bătrânel bate la uşa unei case. Apropos, dacă am dori să ilustrăm versetul din Apocalipsa 3, ar trebui să bată la uşa unei biserici. Sunt apoi toate acele imagini cu Biblia, pe care ba o citim noi, ba ne citeşte ea pe noi. Ba e pe pajişte, ba…Ei, nu vreau să fiu rău. Poate că pentru unii sunt folositoare. Pentru mine, ba!
Şi….nu pot să uit poeziile! Am mai vorbit despre asta. Mi-ai fost vecin şi cumsecade sau De ce nu vii sunt poezii frumoase, de calitate scrise de Costache Ioanid, dar care s-au uzat prin prea multa folosire. Mai sunt însă şi poezii mai contemporane. Problema mea este îndeosebi cu cele “de chemare.” Acestea includ formulări de genul “Oooooo suflet rătăcit….” la fiecare strofă. Nu că nu ar fi adevărat, dar efectul asupra sufletului rătăcit nu va fi cel scontat.
Şi vorba autorului epistolei către Evrei: “căci nu mi-ar ajunge timpul dacă aş vrea să vorbesc despre…”
Mai multe articole de Valentin Făt pe: http://valentinfat.wordpress.com/
Sursă imagine:http://www.toateblogurile.ro/blog/954/bizarerii-noutati-stiri-caterinca-mult-umor