POEZIE

Treizeci

deLazăr MAGU

 

Luna însăşi era prinsă ca un peşte în năvod,

când Isus veni-n grădină, singur, fără de norod.

Iuda tremura în noapte ca lovit de ceasuri rele,

privind cum în jurul lunii strălucesc treizeci de stele.

Şi şi-a amintit că-n urmă cu treizeci de zile, Domnul

le-a spus că va fi trădare … Se va zice: „ Iată Omul!”

Inima, bătând de moarte, pieptul sta să îi străpungă –

Iuda se zbătea în noapte ca un ban de-argint în pungă.

 

Ca să nu îl prindă ziua cu lumina ei din zori,

el l-a sărutat pe Domnul, groaznic, de treizeci de ori.

Brusc s-a luminat grădina de lămpaşe şi norod:

Isus era prins în lanţuri ca un peşte în năvod.

 

Iuda a plecat în noapte, coborând pe trepte reci.

Număra arginţi şi stele şi-i ieşeau mereu treizeci.