Pomenirea morţilor şi ignoranţa viilor

colivaAm vrut să mă documentez în legătură cu toată agitaţia legată de ceea ce se numeşte Ziua morţilor. Aşa că am căutat prin bibliotecă Ghidul creştinului ortodox de azi, scris de preotul Vasile Răducă. Am cumpărat cartea în timp ce studiam la master şi am avut nevoie să mă documentez. Iată câteva din informaţiile pe care le-am aflat de acolo.

Sâmbăta precedentă zilei de 8 noiembrie (Moşii de toamnă) este o zi generală de pomenire a morţilor. „Pomenirea morţilor înseamnă de fapt rugăciune pentru cei morţi.” (pg. 196) „Esenţa pomenirii morţilor,” spune autorul mai departe, „constă în rugăciune şi nu în simpla comemorare (fie ea şi prin acte de caritate sau ospeţe bogate).” (pg. 193) Sunt aduse câteva argumente în favoarea rugăciunii pentru cei morţi: sufletul este nemuritor, în biserică avem porunca să ne rugăm unii pentru alţii, iubirea pentru defuncţi nu încetează şi biserica îi cuprinde şi pe cei care au murit şi pe cei vii (pg. 194 şi 195). Mai departe, preotul arată că este recomandat ca rugăciunea să fie însoţită de pomană, chiar dacă nu este obligatoriu. Se subliniază faptul că atunci când se face pomană, de pildă dăruind haine sau hrană, nu înseamnă că morţii vor beneficia de bunurile respective. Ei nu se vor îmbrăca şi nu se vor hrăni, dar gestul respectiv înlocuieşte prea puţina iubire pe care aceştia au arătat-o în timpul vieţii. Se arată aici că şi Hristos a acţionat substitutiv în dreptul nostru. (pg.195)

Trebuie să recunosc că uneori îi judecăm prea repede şi superficial pe ortodocşi fără să cunoaştem profunzimea doctrinei şi a motivaţiei actelor respective. În acelaşi timp, nu am de gând să fiu ironic sau sarcastic. Nu ar ajuta pe nimeni şi chestiunea în cauză e multe prea serioasă! ŞI TOTUŞI:

Unde găsim porunca de a ne ruga pentru morţi în Biblie? Găsim multe îndemnuri concrete de a ne ruga pentru persoane specifice, dar niciunul pentru morţi. Dimpotrivă, citim că „după moarte vine judecata.” Apoi, chiar dacă preotul Răducă afirmă că nu se dă pomană să mănânce mortul şi haine să se îmbrace, majoritatea covârşitoare de oameni care săvârşesc aceste gesturi cred lucrul acesta. El însuşi recunoaşte că acestea sunt obiceiuri precreştine. Mai mult, în ce fel putem să acţionăm noi substitutiv în dreptul celor ce nu au făcut-o? Suntem noi Hristos? Nu răspundem fiecare pentru faptele noastre?

Scriptura afirmă cât se poate de clar că „moartea înveşniceşte statutul nostru,” după cum spunea un comentator De aceea este imperativ să ne legăm de Hristos azi şi să trăim uniţi cu El, pentru că să trecem prin moarte nedespărţiţi de El! Odată ce ai trecut despărţit de Hristos prin moarte, vei fi despărţit de El pentru veşnicie. Ţinând cont de aceasta, în ce fel mai ajută rugăciunile pentru cei morţi?

Preotul Vasile Răducă îi cataloghează pe baptişti, penticostali, creştini după evanghelie şi adventişti secte şi îi amestecă în aceiaşi categorie cu martorii lui Iehova. Potrivit lui suntem „unelte ale Satanei şi porţile iadului.” Prin noi, „Satana pătrunde în staulul bisericii!” Oare este asta ignoranţă sau răutate? Pe deasupra, cartea e publicată la Humanitas!

La final, o rugăminte pentru pocăiţi: nu mergeţi chiar azi sau mâine la mormintele celor dragi. Mai avem 364 de alte zile în an în care putem să le îngrijim! Chiar trebuie să ne identificăm cu ceea ce se întâmplă azi? Să nu intrăm în „staul” chiar zilele acestea! (Ei, mi-a scăpat o ironie…)

Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.