Popularitatea nu este o scuză…

Surprins de mărturia unei persoane cu privire la un slujitor al lui Dumnezeu cum că „nu ar trebui să ne intereseze ce face în privat, sau cu cine, ci mai degrabă să apreciem „darul” pe care îl are”, am descoperit că această mentalitate devine una generalizată. Nu ne mai interesează cine este cu adevărat un om sau inchidem ochii în mod voit în fața unor evidențe ale mizeriei din spatele măştilor, totul pentru că suntem captivați de oratorie, publicitate sau activism. Uităm atât de uşor că şi „diavolul se poate preface în înger de lumină”… 

Plecând de aici m-am gândit la cazul imoralității din Corint, un caz foarte interesant şi cu multiple aplicații actuale. Referitor la acest om, mi-e greu să cred că cei din biserică se lăudau cu imoralitatea lui. Cunoscând aroganța cu care erau practicate anumite daruri acolo, mai degrabă este posibil că cei din Corint se lăudau cu „darurile” lui şi chiar îl promovau public în ciuda caracterului şi imoralității lui. Cu toate acestea, când Pavel îşi intră serios în rol, curvarul ajunge acolo unde îi era locul: pe mâna Satanei.

Morala?

1. Poți să fii un orator grozav, poți să fii popular pe rețelele de socializare, poți să fii cel mai renumit predicator al momentului cu sute de mii de vizualizări pe internet, poți să fii „vindecător de talie internațională”, poți să fii cel mai cel mai căutat vorbitor la conferințe sau evanghelizări, poți să fii invitatul de onoare la evenimente naționale sau internaționale…iar lista poate continua, dacă moralitatea, principiile şi caracterul nu te susțin, totul e în zadar.

2. Corinteni sunt şi astăzi toți cei care se iau mai mult după aparențe şi succes public şi promovează pe cei care ar trebui mai degrabă confruntați şi disciplinați pentru izbăvirea sufletelor lor. Genul acesta de corinteni au impresia că faima, activismul şi numărul adepților sunt chestiuni mai importante decât principiile, valorile şi moralitatea.

3. Chiar dacă suntem, uneori, sub povara impresiei „cu o floare nu se face primăvară”, un singur om moral, principial şi cu valori sănătoase (ca apostolul Pavel) poate confrunta o comunitate întreagă şi poate aduce curățirea acestei comunități. În ceea ce-l priveşte pe curvar, tocmai confruntarea, oricât de dramatică ar părea („pe mâna Satanei”), este primul pas spre vindecare şi reabilitare. Chiar appstolul Pavel este cel care, mai târziu, inițiază reabilitarea curvarului din Corint.

4. Principiul apostoliei şi chemării lui Dumnezeu este suveran în raport cu principiul democrației (majorități versus minorități). Un om al lui Dumnezeu cu o chemare clară şi dovedită prin slujire are mai multă autoritate decât o comunitate întreagă de oameni compromişi. În plus, un astfel de om nu va face caz niciodată de imaginea lui sau de profitul lui personal, ci se va gândi la imaginea lui Dumnezeu, a bisericii lui Dumnezeu şi la câştigul Împărăției Lui.

5. Nu întotdeauna cine te promovează îți vrea binele, iar cine te disciplinează îți vrea răul! În acest caz, 1 Corinteni 5, chiar cel care pare „omul negru” aici, apostolul Pavel, se dovedeşte a fi singurul care se gândeşte la binele etern al celui în cauză. Reabilitarea inițiată de apostol în 2 Corinteni dovedeşte interesul său cu privire la câştigarea păcătosului, nu umilirea sau distrugerea acestuia.

Nimic nu poate exprima mai bine esența chemării noastre decât formularea apostolului Pavel din 1 Corinteni 1:2a: „către Biserica lui Dumnezeu…către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi…”

Pastor, Florin Iosub