Practic, locuim în camp, între Timişoara şi Moşniţa, lângă drumul judeţean care duce de la Timişoara la Lugoj, prin Buziaş. Bineînţeles, există avantaje şi dezavantaje. Plimbările în natură reprezintă, cu siguranţă, un avantaj imens. La prima vedere, câmpia pare anostă. Dar, dacă deschizi bine ochii, vei fi fascinat. Într-o duminică, am ieşit la prânz să mă plimb şi am fost impresionat de câte specii de flori am găsit! Sunt o mulţime de fazani şi, de câteva ori, am văzut şi căprioare. După studiu intens sau o zi încărcată, o astfel de iesire în natura, pur şi simplu te deconectează, te pune pe picioare. Repet, timp de patru ani, aceste plimbări au fost o încântare.
Până acum vreo doi ani, când au început să apară gunoaiele. Pe drumul de pământ care merge de-a lungul canalului de irigaţie. La început puţine, aproape nesesizabile. Îţi venea să crezi că le-a adus vântul. Apoi gluma a început să se îngroaşe şi a devenit evident că grămezile de gunoaie nu pot să fie doar rezultatul unor forţe naturale, ci trebuie să fie implicaţi şi alţi agenţi. Să fie oamenii? De vreo doi ani, gunoaiele se înmulţesc cu o repeziciune uluitoare. A fost mai greu până au apărut primii saci. De atunci, lucrurile merg ca pe roate. Nu doar că ne-au stricat bucuria plimbărilor, dar gunoaiele au trezit în mine câteva întrebări:
Cine e de vină? Studiind grămezile, observ că majoritatea gunoaielor sunt resturi de materiale de construcţie sau ambalaje ale acestora. Uau! Te tot minunezi de vilele care apar, iar apoi te gândeşti cum se împacă dânsele şi locatarii lor cu gunoaiele…Parcă ceva nu se potriveşte. Ce legătură să fie între gazonul îngrijit şi gazonul sălbatic invadat de gunoaie? Gazonul sălbatic, câmpul, nu îl percepem ca al nostru, aşa că dă-i cu gunoaie pe el. Viluţa şi curtea mea să arate bine. E ca o boală! O percepţie deformată! Probabil o parte de vină au şi ţiganii care se oferă să ridice sacii, iau gunoaiele de care au nevoie, iar gunoaiele adevărate le leapădă, fără nicio mustrare ecologică de conştiinţă.
Ce spune asta despre gradul nostru de civilizaţie? Am observat prin gunoaie un televizor, o imprimantă, chiar componente dintr-o maşină de spălat şi….un frigider! Foarte interesant cum privim cu mulţumire la aceste obiecte de uz casnic, la produsele electronice şi ne mirăm cât de departe am ajuns! Cât de civilizaţi suntem! Mă întreb însă, atunci când le văd aruncate în câmp, chiar aşa de departe am ajuns? Este acesta un progres sau un regres al civilizaţiei? Eu merg cu viziunea creştină asupra vieţii care îmi spune că am început de sus, din Eden, şi mergem în jos. C.S. Lewis vorbea despre „snobism cronologic,” acea infatuare a omului modern care crede că a ajuns mult mai departe decât generaţiile anterioare. E interesant să priveşti prin gunoaie şi să vezi, pe lângă dispozitive electronice, ambalaje de la produse cosmetice scumpe (Avene) şi cutii de sucuri naturale. Ce să spun despre oamenii care îşi ung şi hidratează trupul cu chestii scumpe, sofisticate şi se cred…scumpi şi sofisticaţi, doar ca să le arunce în natură. Probabil, au ajuns la sacul cu bani prea repede.
Ultima întrebare e foarte concretă: ce e cu coroana funerară pe care am văzut-o aruncată? A murit cineva în canalul de irigaţie? Se aruncă mai nou şi morţii pe câmp? Era să o cataloghez ca deşeu ecologic, dar vai!, are flori de plastic. Cred că e vorba mai degrabă de moartea civilizaţiei şi a bunului simţ! Iată şi câteva poze pentru „delectare!”
Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com.
