PSALMUL CARE NE ÎNVAȚĂ

”Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.” (Ps.31:21)

mihai sarbuPsalmii sunt mărturii care – în cea mai mare parte – descriu experiențe de viață autentice. Cei mai mulți psalmi aparțin Regelui David, omul după inima lui Dumnezeu care a cunoscut viața în toate manifestările ei. Când scrie psalmi, el nu doar strigă la Domnul pentru izbăvire, ci explică și ce a învățat din confruntarea prin care a trecut. Apoi glorifică pe Cel Prea Înalt. Aceste mărturii autentice au făcut mult bine atâtor oameni care au trecut prin valea umbrelor morții în viața lor. La New Life studiem cartea psalmilor și ne bucurăm enorm să beneficiem de atâtea învățături care au folosit altora și de care avem și noi nevoie în viața de zi cu zi. Astăzi privim în Psalmul 31 și învățăm câteva lucruri de excepție pentru viața de credință:

  1. Să evaluăm. /1-9/. Când suntem în mijlocul confruntării este necesar să înțelegem două adevăruri: a) de ce se întâmplă asemenea lucruri și b) ce trebuie să facem în situații de criză. David era încolțit din toate părțile și încearcă să afle din vina cui se întâmplă aceste lucruri. Care sunt motivele pentru necazurile prin care trece: dușmanii, greșelile lui sau – pur și simplu – Dumnezeu îngăduie. Este foarte important să încercăm să aflăm sursa încercării prin care trecem ca să știm cum trebuie să acționăm. După ce am depistat cauza încercării trebuie să mergem înaintea Domnului. Oricare ar fi cauza confruntării un lucru este cert: totul este îngăduit de Dumnezeu pentru binele tău vremelnic și veșnic. Așa cum recunoaște omul lui Dumnezeu când proclamă că: ” … toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom.8:28). Iată de ce David nu are altceva mai bun de făcut decât să strige la Domnul și să spună: Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată.” (Ps.31:1). Fie că dușmanii sunt de vină, fie greșelile mele m-au adus în această situație, fie că este îngăduit de Tata, un lucru este sigur: rezolvarea vine numai de la Domnul: Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.” (Ps.31:3). Iar poetul care a experimentat mângăierea Celui Prea Înalt avea să scrie: ”Când ești în strâmtorare, / Când totu-n jur se năruie, / Când nu mai ai pe nimeni, / Aleargă la Isus.” (C.Ev. pe note # 533). Cel ce scrie această meditație a trecut de nenumărate ori prin situații limită și mărturisește că întotdeauna Dumnezeu a stat la îndemână ca să aducă izbavire și eliberare. Provocarea este pentru tine, cel care ești în mijlocul necazului: ridică-ți ochii spre Cel Atot Puternic! Este gata să te sprijinească și să te izbăvească din necazul tău și să-ți aducă liniștea și pacea de care ai nevoie în viața ta și casa ta.
  2. Să stăruim. /10-18/. Când începi să strigi la TATA, asigură-te că ai tăria de caracter să ”rămâi pe baricade” până la izbăvirea finală. Asta înseamnaă consecvență și dorința să te bucuri de biruința Lui în viața ta. Ce trebuie să faci? Să te rogi specific, adică să spui lucrurilor pe nume așa cum face omul lui Dumnezeu: ”sunt în strâmtorare: … mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele! … am ajuns de ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă, fug de mine. … am ajuns ca un vas sfărâmat. … se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.” (Ps.31:9-13). O adevărată tragedie din care nu prea există vreo cale de ieșire. Dar psalmistul nu disperă și nici nu dă înapoi. Ar fi putut să pornească la luptă pentru că era rege dar el continuă să insiste în rugăciune la tronul de milă și îndurare al lui Dumnezeu, convins fiind că va găsi răspuns și va avea câștig de cauză. Își ia ochii de la realitatea cu care este confruntat și își îndreaptă privirea – prin credință – spre Dumnezeu. Apoi strigă din nou: Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei! Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem.” (Ps. 31:14-17). Aceasta-i lecția care vrea Cel Prea Înalt să o învățăm bine de tot: când se pare că Cerul tace să continuăm să stăruim în rugăciune. De fapt în asemenea momente de tăcere Dumnezeu pregătește cea mai mare biruință. Așa că, ia aminte la provocarea Scripturii: ”Stăruiţi în rugăciune.” (Rom.12:12).”Rugaţi-vă neîncetat.” (1Tes.4:17); ”Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Col.4:2). Rugăciunea este o bătălie cu puterile întunericului, bătălie care o poți câștiga numai prin puterea lui Dumnezeu. Iată de ce mesajul poetului vine să întărească acest adevăr: ”Privegheați și vă rugați într-una, / Domnul vă va da răspuns. / Ca în harul Lui mereu să creșteți, / Până veți fi colo sus.” (C.Ev.# 606). Întoarce-te la Scriptură și întoarce-te în cămăruța cu ușa încuiată! Prăbușește-te în rugă înaintea Lui până când vine izbăvirea și eliberarea.
  3. Să celebrăm. /19-24/. Izbăvirea din încercări aduce bucurie. Întristările se termină cu un timp de celebrare și jubileu. Biruința se sărbătorește. Cei din jur trebuie să vadă și să înțeleagă că: ”toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.” (Ps.25:3). Există însă două moduri de a celebra: să-ți atribui ție izbăvirea din încercări sau să-L onorezi pe El pentru tot ce a făcut. David alege să pună totul pe seama lui Dumnezeu și să se bucure de biruință recunoscând că autorul ei este El. Era rege și putea să proclame o sărbătoare cu mare fast dar el vine cu o inimă sinceră și exclamă cuvintele recunoștinței, spunând: ”Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.” (Ps.31:21). Ba, mai mult: nu se mulțumește să privească numai în dreptul său, ci provoacă întreg poporul și-l motivează la o atitudine de închinare și recunoștință: ”Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi și pedepseşte aspru pe cei mândri. Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!” (Ps.31:23-24). Un împărat și o națiune sub protecția lui Dumnezeu este cel mai extraordinar tablou de sub Soare. Strigăm la Tata să se-ntâmple acest lucru încă mulți ani în țara în care locuim dar și în țara din care am venit. Fericirea și prosperitatea vin doar atunci când Dumnezeu este recunoscut ca Domn și Stăpân și lăsat să se implice în treburile unei națiuni. Mă întorc la tine, suflet care treci prin situații dificile. Oprește-te și uită-te în Sus de unde vine eliberarea. Înțelege că: ”Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângeri 3:22-23). Acest mesaj este pentru tine . Încrede-te în El ca să vină peste tine și casa ta zile de pace și de binecuvântări. Iar tu, prietenul meu, aruncă-te în brațele Domnului Isus străpunse pe Crucea de la Golgota ca să primești iertare și mântuire.

RUGĂCIUNE

 ”Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!! (Plângeri 3:58)

Pastor Mihai Sârbu