Istoriile de orice fel nasc inca din copilarie in mintea noastra imagini inflacarate, eroi, pamanturi, victorii si comori. Printre ele aflam ca exista Paradisul… De la mama, de la tata, de la un bunic povestitor sau o bunicuţa ce toarce, ori e conectata la net, auzim de acel loc… Raiul. Ce ni se spune de la prima prezentare? “Acolo e Imparaţia lui Dumnezeu”. Anii trec fara de voia noastra iar la unii Paradisul intra intr-o zona intitulata “Nu neaparat necesar”. Complexitatea traiului modern si angoasele rasarite mai ceva ca papadiile aduc impreuna poezia si Paradisul. O categorie de oameni accepta Raiul doar ca pe o interesanta poveste pusa uneori si in vesruri inspirate. Pacat. Pentru ei Viaţa Vesnica e numai un poem, e un basm, e o “copilarie”. Desi demonstraţiile biblice afirma cu totul si cu totul altceva.
Unii din cei care savureaza nocturn romanele SF ori cred ca le-au citit afirma ca “Paradisul ţine de lumea intortocheata a literaturii cu roboţi, galaxii abia descoperite si Razboiul stelelor.” Fara dovezi, doar ca da interesant, ei imbraţaseaza cu ardoare aceasta speculaţie dar omului cand ii e foame vrea mancare nu o “speculaţie” de supa.
Lumea S-F-ului, la unii a adus dezvoltarea imaginaţiei, iar la alţii pendularea in alte constelaţii, sfarsita in internari rapide la spitale de boli nervoase.
“Cei slabi de ingeri au nevoie de astfel de povesti; ii ajuta” spun prin pieţe mai pline sau mai saracacioase diferite voci nefondate, incoerente. Expresia “frica de Domnul” nu e legata de “slabi de ingeri” nici in literatura, nici in Biblie.
In Faptele Apostolilor 8:22 scrie: “Pocaieste-te, deci, de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului sa ţi se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este cu putinţa”.
Chestiunea cu “cei slabi de ingeri” este o luvitura sub centura a lumii crestine, punand-o in inferioritate verbal, uitand de faptul ca Tatal Universului e Domnul Dumnezeu.
Chiar daca Paradisul a fost cantat si descris in literatura mestesugit sau dupa posibilitaţi, Imparaţia Domnului este o realitate covarsitoare.
In istoria omenirii, inca de la primele forme de “inchinare” omul si-a pregatit cele necesare, credea el, pentru viaţa de dincolo de moarte. Doar un simplu exemplu, pentru ca analiza are volume deja tiparite, descoperirile din piramidele faraonilor cu “bagaje” gata facute pentru “nemurire”.
In Eclesiastul 3:11 este scris: “Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macarca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.”
Isus Hristos este Calea spre Paradis. Chiar daca sunt afirmaţii si contra, Biblia o demostreaza si Domnul o atesta.
“Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevarul si viaţa. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ioan 14.6
Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Este “Invierea si viaţa” dar fara o relaţie si o rugaciune spre iertarea de pacate Paradisul ramine doar un vis frumos.
In 2004, Alex Kevin, un baiat de 6 ani, si tatal sau Malarkey au suferit un oribil accident de masina. “Cred ca Alex a plecat sa fie cu Isus,” i-a spus un prieten tatalui.
Dupa doua luni Alex s-a trezit din coma, cu o poveste incredibila de impartasit! In America a aparut cartea “Baiatul care s-a intors din Ceruri” in care el povesteste despre evenimentele de la locul accidentului, din spital si cat timp a fost inconstient. Se istoriseste despre ingerii care l-au luat spre Porţile Cerului, de o muzica nepamanteasca si, cel mai uimitor dintre toate, de o intalnire cu Isus Hristos… In urma accidentului, Alex a ramas paralizat.
“In casa Tatalui Meu Sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, sa fiţi si voi.” Ioan 14: 2-3
Destinaţia credinciosului este Raiul lui Dumnezeu. Descrierile spectaculoase din cartea Apocalipsa dovedesc si ele minunaţia Lucrarii lui Dumnezeu. Noua nu ne ramene decat sa credem, sa vestim, sa propovaduim si sa privim spre Paradis prin Crucea Domnului Isus Hristos.
Ratarea vieţii vesnice inseamna adevarata moarte.
de Catalin Dupu