Religia camionului

A.W.Tozer intreba cu indignare sfanta: „Ce vor face oamenii care au nevoie de camioane pline cu dispozitive pentru a-si pune religia in mișcare, cand nu vor mai avea asa ceva?”

Răspunsul poate fi unul sec: o vor abandona sau poate o vor readapta urgent gusturilor si preferintelor lor.

Crestinismul de azi a ajuns atât de culturalizat in mentalitate, complicat in exprimare si de sofisticat in prezentare, încât ne întrebăm unde se va opri.

Am citit despre incapatanarea unei „trupe” de muzica duhovniceasca, din alte zari, ca si-a condiționat prezenta la un eveniment crestin care era pe punctul de a începe, insa erau probleme serioase cu masina de „fum sfant”, masina de facut ceata. Argumentul pueril adus, atât de imbibat de mentalitatea profund culturalizata a veacului nostru, era ca pur si simplu ei nu-L pot sluji pe Domnul in alte condiții pe scena, decat in ceata. Oare chiar il slujesc pe Domnul oamenii cu astfel de conceptii religioase?

O, de cate ori nu ne-am regasit si noi in aceeasi ingrata postura. Ba ca nu avem video-proiectie, ba ca nu avem destule instrumente, va ca nu avem sistemul nu stiu care de sunet si lumina, si lista mofturilor poate continua.

Cu ce mai ramane adunarea credinciosilor daca ii iei toate „jucariile”? Răspunsul este: cu lacrimi de crocodil, daca este imatura sau cu lacrimi de bucurie, daca aceasta cauta un singur lucru: prezenta lui Dummezeu, nu  o religie impopotonata cu toate ornamentele religioase inutile, ambalata in toate culorile stridente ce mai mult deranjează.

Oare mai sunt asiduu cautatori ai prezentei lui Dumnezeu membrii noștri cand se exprima in inchinarea publica?

Religia camionului include si tradiția clădirii pictate cu mii de euro sau nepictata, include si programele sufocante de cântece si voie buna ce înghesuie Cuvanul intr-un spatiu de cateva minute, detronandu-l si marginalizandu-l, include orice manifestare religioasă ce se conditioneaza si cenzureaza pe sine prin astfel de elemente adiacente, irelevante, iar in cazul in care lipsa manifestarii prezentei lui Dumnezeu devine o obisnuinta in aceste spatii sacre, toate aceste elemente ar trebui profund analizate si „interogate” pentru a verifica daca li se justifica atenția masiv acordată.

Practicam si promovăm o religie a camionului sau a manifestarii simple, dar puternice a prezentei lui Dumnezeu? Fiecare credincios este chemat sa răspundă personal acestei întrebări.

de Ovidiu Petric