Repere spre o perspectivă teologică (biblică) cu privire la tragedii (2)

bledeaCând am început să scriu aceste articole, despre perspectiva biblică în ce privește tragediile, aveam în minte în mod special tragedia de la Colectiv. Acum, tragediile s-au înmulțit și cred că se vor înmulți mai departe. A apărut și tragedia de la Paris, și mă gândesc și la altele care se petrec în lumea unde creștinii sunt persecutați și uciși în mod tragic. Cum trebuie să privim biblic la aceste tragedii? Cum le înțelegem pornind dinspre Scriptură spre ele? Nu invers. Iată câteva din luminile Scripturii care luminează atât de puternic, încât orice tragedie s-ar întâmpla nu le poate stinge.

  1. Domnia Suverană a lui Dumnezeu peste toate lucrurile – Deuternom 32:39; Iov 12:10; Ps. 29:10; Ps. 115:3; Ps. 135:5-6; Isaia 45:5-7; Isaia 46:10; Daniel 4:35; Apocalipsa 1:17-18.

Vă recomand să citiți și să meditați la toate textele enumerate mai sus. Din rațiuni de spațiu și timp, o să vă pun aici doar conținutul a două dintre ele:

„Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-i zică: Ce faci?” ( Daniel 4:35)

 ”Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi și Cel de pe urmă. Cel Viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în veci vecilor. Eu țin cheile morților și ale locuinței morților.” (Apocalipsa 1: 17-18)

Este evident din perspectiva teologică de ansamblu a Scripturii că, Dumnezeu domnește suveran peste univers, peste toate lucrurile. Nimic nu-i scapă de sub control. El este suveran peste viață și moarte. Să aplicăm conceptul teologic al suveranității absolute la moarte, la tragedia morții atâtor oameni dintr-o dată:

a. Dumnezeu este suveran peste motivul morții – De ce mor oamenii

Pentru că, tuturor oamenilor le este rânduit să moară (Evrei 9:27). Cine a dat decretul morții?  Dumnezeu, datorită căderii umanității în păcat (Genesa 3).

b. Dumnezeu este suveran peste momentul morții – Când moare un om sau mai mulți deodată.

Orice om moare la momentul stabilit de Dumnezeu (Psalmul 139:16; Eclesiatul 8:8; Fapte 17:26). Dumnezeu a stabilit pentru fiecare om măsura vieții. Și pentru cei ce au murit în tragedia de la Colectiv și pentru cei ce au murit în alte tragedii. A fost timpul morții lor, stabilit de Dumnezeu.

c. Dumnezeu este suveran peste modalitatea morții – Cum mor oamenii

Unii mor de bătrânețe, alții printr-o boală, alții într-un accident, alții într-o tragedie. Faptul că cineva moare ars de viu, nu înseamnă că este mai rău decât altul, ci doar că așa le-a fost rânduit să moară.

De exemplu: Mulți creștini martiri au murit arși de vii, pe vremea lui Nero în sec I, sau în alte modalități tragice ca, devorarea de animale sălbatice. Sau, cei uciși în vremea noastră de grupările extremiste islamice ca și ISIS. Au murit așa datorită unei judecăți condamnatoare a lui Dumnezeu? Nu. Nu contează modul fizic în care mori, ce se întâmplă cu trupul, ci ce se întâmplă cu sufletul. Prin urmare, Dumnezeu este absolut suveran în moartea fiecărui om.

Însă, nimeni nu trebuie să creadă că suveranitatea absolută și eternă a lui Dumnezeu exclude responsabilitatea omului. Nu, Dumnezeu este suveran peste moarte, însă omul este responsabil de felul cum trăiește viața pe acest pământ.

Domnia Suverană a lui Dumnezeu este prima lumină prin care trebuie să privim viața, moartea și tragediile.

  1. Decăderea spirituală și morală a umanității – Genesa 3; Ps 14; Romani 1:18-32; 3:9-23; Efeseni 2:1-3.  

„Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar….Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:11-12; 23)

„Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării. Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.” (Efeseni 2:1-3)

Este adevărat că trebuie să avem compasiune față de cei ce au murit, însă prin aceasta nu îi putem disculpa de păcătoșenia lor. Toți oamenii fără excepție și fără deosebire sunt păcătoși, prin urmare sunt vinovați moral de călcarea Legii lui Dumezeu. Toți oamenii sunt din fire sub moartea păcatului, morți spiritual. Prin urmare, și cei ce au murit la Clubul Colectiv,  și cei ce au murit în Franța erau păcătoși. Da, nu mai păcătoși ca alții, dar păcătoși din fire ca și ceilalți. Chiar dacă au murit nevinovați din perspectiva relațiilor și realităților socio-politice, în fața lui Dumnezeu toți cei ce trăiesc și mor în păcat sunt vinovați. Păcătoșii sunt în două categorii: 1. Păcătoși iertați (justificați) prin credința în jertfa Domnului Isus, prin harul lui Dumnezeu; și 2. Păcătoși neiertați, care încă trăiesc în păcatele lor. Cum erau cei de la Colectiv sau din  Franța? Numai Dumnezeu știe. Noi putem să presupunem, prin prisma locului în care se aflau și prin prisma a ceea ce făceau, însă, de asemenea putem presupune că mulți dintre ei au știut de iertarea prin Domnul Isus, și posibil ca în ultimul moment, asemenea tâlharului de pe cruce, au strigat către Domnul cu disperarea pocăinței și a credinței și au fost iertați. Știm că au fost păcătoși, dar dacă au murit neiertați sau iertați, numai Dumnezeu știe. Dacă nu s-au pocăit, îi va judeca Dumnezeu, noi nu putem să îi judecăm, decât să spunem că, dacă au murit în păcat vor ajunge în pedeapsa eternă (iad), iar dacă au avut harul pocăinței și al credinței chiar în ultimul moment, vor merge în bucuria eternă (rai).  Al III-lea adevăr teologic fundamental:

  1. Dragostea salvatoare a lui Dumnezeu – Ezechiel 33:11; Luca 19:10; Ioan 3:16; Fapte 17:26-31; Romani 2:4-6.

„Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?” (Ezechiel 33:11).

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecății a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Romani 2:4-6)

Dumnezeu este Suveran, dar este și dragoste. Este Iubirea perfectă și în iubirea Lui, El vrea salvarea omului. În dragostea Lui salvatoare, Dumnezeu face următoarele lucruri față de umanitate:

a. Dumnezeu arată omului bogății de bunătate, îngăduință și îndelungă răbdare, asta tuturor oamenilor

b. Dumnezeu a dat pe Singurul Său Fiu să moară ca ispășire pentru păcatul omului

c. Dumnezeu cheamă poruncitor pe om la pocăință și credință în Domnul Isus

Acestea sunt 3 repere fundamentale pentru a înțelege tragediile vieții și tragedia morții. Dumnezeu este suveran peste tot ce se întâmplă, toți oamenii sunt păcătoși, și Dumnezeu este dragoste căutând salvarea omului din păcat, prin Hristos, prin credință și pocăință. Este înțelept să privim tragediile prin aceste repre, și mai ales să ne analizăm viața personală, în lumina acestor repre, să vedem unde suntem.

Ilie Bledea