Repere spre o perspectivă teologică (biblică) privitoare la tragedii (3)

Ilie Bledea 4 siteLa încheierea acestor articole despre înțelegerea tragediilor, din perspectivă biblică, vreau să prezint succint alte câteva teme teologice, care sunt lumini pentru a privi în întunericul tragediilor și apoi să concluzionez în lumina celor prezentate.

1. Dreptatea sfântă a lui Dumnezeu – Ps 9: 4-8; Ps 97:1-2; Ps 99:1-5; Isaia 6:1-3; Apocalipsa 19:1-2

Dumnezeu este drept și sfânt în caracterul Lui și în toate căile Lui. Dumnezeu va face dreptate și judecată tuturor, în final. Dumnezeu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El. Dar, până la momentul dreptății, funcționează încă dragostea salvatoare. Dreptatea și judecata sunt ale lui Dumnezeu, însă, El ne cere și nouă să fim drepți și sfinți în toată purtarea noastră.

Dreptatea înseamnă ca Dumnezeu să îi dea omului ce i se cuvine. Îndurarea lui Dumnezeu este să nu îi dea omuluui încă ce i se cuvine, să mai întârzie în a-și arăta dreptatea. Iar, harul lui Dumnezeu este să dea omului ceea ce nu i se cuvine, viața și mântuirea prin Hristos.

Noi trăim vremea îndurării lui Dumnezeu și a harului. Pentru cei ce au murit, inclusiv cei ce au murit în tragedii, a venit vremea dreptății, în funcție de cum s-au raportat la îndurarea și harul lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept și sfânt și în dreptatea și sfințenia Lui, nu poate să nu facă dreptate. Dacă nu te-ai pocăit și nu te pocăiești de păcatul tău, într-o zi vei primi ce este drept pentru păcatul tău, iadul veșnic. Dar, dacă te pocăiești, a luat Hristos asupra Lui ce era drept să primești tu pentru păcatul tău, așa că tu vei primi ce este drept pentru Hristos, împărăția și slava lui Dumenzeu.

Să nu uităm că, întotdeauna înainte să își arate dreptatea Lui, dumnezeu arată dragostea și bunătatea Lui. Dacă respingi dragosea Lui, îți mai rămâne doar dreptatea Lui. Și, grozav lucru este să cazi în mâinile lui Dumnezeu, ca păcătos nemântuit. Aceasta-i cea mai mare tragedie posibilă. Să mori nepocăit și să ajungi în iad. Da, există iad. Iadul este o manifestare a dreptății și sfințeniei lui Dumnezeu. De aceea, pocăiește-te astăzi!

2. Datoria specifică a omului față de Dumnezeu – Eclesiastul 12:13-14; Mica 6:8; Matei 22:36-40; Marcu 1:15; Fapte 17:30-31

De reținut aici este că, omul este dator lui Dumnezeu, nu Dumnezeu omlui. Dumnezeu nu are nicio datorie față de nimeni, El face ceea ce face din dragoste și bunătate. Ce îi datorează omul lui Dumnezeu? Iată răspunsurile date de Scriptură:

a. Teama de Dumnezeu – recunoașterea autorității și judecății lui Dumnezeu, Eclesiastul 12:13
b. Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu – Eclesiastul 12:13.
c. Practicarea dreptății – Mica 6:8
d. Iubirea milei – Mica 6:8
e. Umblarea în smerenie cu Dumnezeu – Mica 6:8
f. Iubirea supremă pentru Dumnezeu – Matei 22:36-40
g. Iubirea sinceră pentru semeni – Matei 22:36-40
h. Pocăința sinceră înaintea lui Dumnezeu – Marcu 1:15
i. Credința în Evanghelie – Marcu 1:15
j. Trăirea în unitate cu Domnul Isus și în dependență de El – Ioan 15:5

Omul trebuie să fie conștient că de toate acestea este responsabil înaintea lui Dumnezeu. Însă, de asemenea trebuie să înțelegem că, toată datoria noastră poate fi împlinită doar prin Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu în bunătatea și harul Lui, prin dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, dar apoi ne cere nouă să ne dăm toate silințele să trăim voia Lui în viața noastră (2Petru 1:3-5…) Al VI -lea adevăr teologic, prin care trebuie să privim viața, moartea și alte evenimente, este:

3. Destinul veșnic al omlui – Maleahi 3:16-4:3; Matei 25:31-46; Luca 16:19-31; 1 Tesaloniceni 5: 1-11; Apocalipsa 20-22

Omul înțelept este cel ce trăiește viața pe pământ în lumina veșniciei, cel ce înțelege că este veșnicie, că omul are un destin veșnic. Dumnezeu ne arată că există două destinații eterne pentru om. O destinație fericită, în prezența și părtășia eternă a Domnului Isus și o destinație tragică, în prezența și compania eternă a diavolului. Dumnezeu ne-a descoperit aceasta prin Scriptură, prin Domnul Isus și ne cheamă să ne trăim viața pentru a ajunge în destinul fericit, pregătit de Dumnezeu pentru toți cei ce cred în Domnul Isus. Dumnezeu ne atenționează mereu să nu ne înșelăm, să nu ne lăsăm înșelați de diavolul care ne vrea cu sine în destinul său etern. Omul are un destin etern și trebuie să fie conștient de aceasta.

4. Doxologia de care este vrednic în mod continuu și pentru veșnicie Dumnezeu – 1 Cronici 29: 10-13; Ps 117; Ps 150; Romani 11: 33-36; Efeseni 1:11-14; Apocalipsa 4:9-14; 7:9-12; 11:15-18; 19:1-8.

Dumnezeu face toate lucrurile, după sfatul voii Sale, spre lauda slavei Sale. Dumnezeu este vrednic continuu de închinare, și când înțelegem ce face El și când nu înțelegem. Și în bucurii și în dezastre. Iov a știut asta și în mijlocul tragediei prin care a trecut, a spus: :….binecuvântat fie Numele Domnului! (Iov 1: 21).

Omul care mai are suflare trebuie să-l laude pe Domnul, pentru că în El avem viața, mișcarea și ființa!

Deși este greu, aproape imposibil, asta trebuie să facem în fața lui Dumnezeu și când se întâmplă tragedii, asta trebuie să îi îndemnăm pe cei din jurul nostru să facă, asta trebuie să facem continuu pregătindu-ne pentru veșnicie.

Prin urmare, când se întâmplă tragedii, ca cele recente, sau ca altele din trecut, trebuie să recunoaștem și să credem că Dumnezeu este suveran și în tragedii, să mărturisim păcătoșenia umană, fără excepție și fără deosebire, să cunoaștem dragostea salvataore a lui Dumnezeu, să acceptăm cu toată ființa dreptatea sfântă a lui Dumnezeu, să căutăm să ne împlinim datoria pe care o avem față de Dumnezeu, să privim în lumina veșniciei și să-i dăm lui Dumnezeu toată slava care I se cuvine pentru veșnicie, numai Lui, prin Isus Hristos, în puterea Duhului Sfânt.

Ilie Bledea