ROBII LUI ÎI VOR SLUJI

cocarteuCe mare este lipsa de pricepere a celor care vorbesc despre cer cu dispreț, ca și cum acolo ar fi o stare plictisitoare pentru că ”s-ar cânta mereu ”Aliluia”. Total greșit ! Sigur, cerul este plin de cântările de laudă ale îngerilor și ale celor desăvârșiți. Ei cântă mărire Mielului care s-a jertfit pentru noi, dar nu doar această glorificare continuă este totul. În descrierea noului Ierusalim pe care ne-o dă vizionarul Ioan în cartea Apocalipsa, stă scris: ”…Robii Lui Îi vor sluji.” (Apoc. 22: 3).

Așadar, Domnul are de lucru pentru ai Săi în noua lume. Sunt încă sarcini importante de îndeplinit și servicii precise de isprăvit. De am putea vedea cu câtă nerăbdare așteaptă mereu cei cerești însărcinările Regelui lor și cu ce bucurie se duc să le împlinească ! Este pentru ei cel mai mare privilegiu de a putea sluji Domnului lor cu toată puterea ! Aceasta este preocuparea lor, aceasta este fericirea lor, aceasta este bucuria inimii lor, că Domnul Isus are mereu însărcinări pentru ei și că ei pot să facă ceva pentru El. Astfel, viața în Ierusalimul ceresc este plină de activitate sfântă, marcată de o ascultare voioasă a celor desăvârșiți, de o permanentă serviabilitate și dedicare cu abnegație pentru lucrarea Domnului lor.

Dar, la această înțelegere mai este ceva de adăugat. Domnul nu are numai în ceruri, ci și pe pământ, oameni despre care se poate spune: ei Îi slujesc ca robi. Prin aceasta, desigur, nu se înțelege numărul mare al acelora care se numesc creștini, dar cărora această slujire le este o povară sub care oftează, un jug apăsător pe care-l duc fără bucurie. Nu, nu despre aceștia este vorba. Este mai degrabă vorba despre aceia care încă de aici de pe pământ Îi slujesc Domnului în același fel pe care l-am văzut la cei cerești. De fapt, Domnul Isus are deja aici pe pământ o mare ceată de ucenici, care Îi slujesc în acea sfântă bucurie care îi caracterizează pe cei desăvârșiți din ceruri. Domnul îi pune în slujba Sa pe aceia care s-au lăsat chemați pe drumul uceniciei. Da, este o mare bunăvoință arătată de Dumnezeul nostru că încredințează unor ființe neînsemnate cum suntem noi, însărcinările Sale, ca să ne facă ”împreună lucrători” cu El.

Cu cât ne va apărea mai limpede și mai conștientă mărimea chemării noastre, cu atât vom fi gata să trăim această chemare. Abia atunci începe împlinirea vieții noastre, când ne punem la dispoziția Domnului pentru însărcinările pe care El ni le-a dat.

Un lucru este sigur: în Ierusalimul ceresc nu vom putea fi cu aceia care îi slujesc Mielului la tronul Său, dacă aici pe pământ nu L-am slujit cu bucurie. Avem astfel ocazia, ca pe această cale, să-I aducem Domnului nostru cel puțin o parte din mulțumirea pe care I-o datorăm pentru dragostea Sa plină de îndurare.

Cu adevărat, El merită să fie onorat ! Cu adevărat, merită să te ostenești slujindu-I cu mulțumire, dragoste și bucurie !

Pastor Ioan Cocîrțeu