Să moară și capra vecinului!

Florin IosubDupă ratarea calificării în turul următor al Ligii Campionilor, Steaua a fost luată la țintă de suporteri, ziariști și politicieni, dar nu mă așteptam la anumite reacții din partea unor cunoscuți din lumea evanghelică. Nu sunt stelist, nici nu simpatizez cu ceea ce se întâmplă în curtea lor, dar unul din mesaje mi-a atras atenția mai ales că venea din partea unui dinamovist: era o chemare la sărbătoare având în vedere meciul pierdut al Stelei. Ok, să suferi cu cel ce suferă e biblic, să fii indiferent față de cel ce suferă e inuman, dar să te bucuri de suferința altuia…e malefic…și asta se aplică în toate domeniile vieții, nu doar în fotbal.

Cu siguranță suntem familiarizați cu expresii de genul: ”l-a bătut Dumnezeu”, ”așa-i trebuia”, ”Dumnezeu nu bate cu parul”. Ei bine, expresii de genul acesta nu denotă decât incapacitatea de a ne ridica mai presus de statutul nostru și de emoțiile circumstanțelor și să arătăm că noi, ca și creștini, suntem diferiți și acționăm diferit față de ceilalți. Cu stupoare constatăm că principiul ”bucurați-vă cu cei ce se bucură și plângeți cu cei cei plâng” s-a transformat în ”bucurați-vă că ceilalți plâng si plângeți (de ciudă și invidie) dacă ei se bucură”.

Aici intervine acel ”Dar eu vă spun” al Mântuitorului, completat de ”Între voi să nu fie așa”…Statutul nostru, mentalitatea noastră, educația biblică din familie și de la biserică, chemarea pe care o avem unii față de alții și împreună pentru ceilalți ne obligă să fim altfel decât cei care nu au nici o treabă cu Dumnezeu. Când intervine în viața noastră acea metanoia de care vorbește apostolul Pavel corintenilor, răutățile acestea acestea rămân de domeniul trecutului pentru că Dumnezeu dă un nou sens vieții noastre și tuturor lucrurilor care ni se întâmplă. Ajungem astfel să ne uităm în jur și să nu-i mai vedem pe oamenii ca prieteni sau dușmani, aliați sau inamici, susținători sau adversari, ci îi vedem ca pe oameni care au nevoie, mai mult sau mai puțin, de Dumnezeu, în funcție de nivelul spiritual la care se află. Poate că pe unii ne va fi mai ușor să-i iubim – e un bonus pe care ni-L dă Dumnezeu – iar pe alții îi vom iubi mai greu, dar și acesta e un har, să simțim ce a simțit Hristos care ne-a iubit până la capăt, deși nu meritam.

În fond, pentru un om cu valorile și principiile Împărăției lui Dumnezeu este absurd să își pună plăcerile și satisfacțiile pământești mai presus de relația cu cei care îi sunt fie frați în Hristos, fie potențiali frați în perspectivă, chiar dacă aceștia au opțiuni diferite la fotbal, politică, muzică sau orice altceva. Așadar, indiferent cum reacționează alții, să nu uităm niciodată cine suntem noi, ai cui suntem și încotro ne îndreptăm. S-ar putea ca de aceste detalii să atârne credincioșia noastră față de Dumnezeu sau chiar mântuirea celor care sunt influențați, voluntar sau involuntar, de noi.

Pastor Florin Iosub