Pe valea Mare din vecinătatea satului, împreună cu alţi “războinici” aflaţi în vacanţă, construiam arcuri şi săgeţi. Zile la rând alegeam, tăiam, legam, şi exersam. În final a trebuit să abandonăm. Săgeţile noastre se duceau când în nori, când în pământ, când se rostogoleau în aer, când se despicau în coadă. Nu erau în stare să nimerească nici o claie de la 10 metri. Săgeata pica ori înainte de ea, ori trecea peste ea, ori… De tot râsul! Nici o performaţă. Nici o eficienţă. Nici un rost. Se termina vacanţa şi nu reuşeam să ne perfecţionăm “armele”. Săgeţile în mâna noastră erau de râs.
În vremea lui David, era război în fiecare an. Confecţionarea arcurilor şi a săgeţilor era o îndeletnicire de bază a bărbaţilor. Toţi bărbaţii ştiau să confectioneze asemenea arme. Erau totuşi unii a căror rezultate practice uimeau pe toţi ceilalţi. Aceştia erau “legendele”. Războinicii, vitejii, oamenii de arme, “oamenii cu nume”.
Primul “secret” era tehnologia de confecţionare a săgeţilor şi a arcurilor dusă până la perfecţiune. Totul era manufactură. Migală, îndemânare, exigenţă, energie, răbdare, perfecţiune şi perfecţionare. Fiecare războinic işi asigura singur stocul de săgeţi. Lemnul săgeţilor ales cu foarte mare grijă, procedeul de pregătire, prelucrare, şlefuire, echilibrare făcut cu cea mai mare atenţie. Preocupare şi perseverenţă! Numărul era limitat, iar fiecare săgeată trebuia să fie folosită doar cu rost. Nu se făcea risipă! Erau scumpe! Era o mare nenorocire să fii în mijlocul luptei şi să nu mai ai săgeţi.
Al doilea “secret” era îndemânarea de a trage la ţintă căpătată prin exersare continuă.
Cei mai buni războinici nu ratau nici o ţintă! Căprioara iute, potârnichea “camuflată”, vrabia în zbor, firul de păr! Pentru săgeţile lor, trase la distanţă sau în condiţii dificile, nu era decât admiraţie. Săgeţile în mâna lor erau adevărate autografe militare. Şi nu pe orice ţintă! Dacă era posibil alegeau ţinta. Onoarea militară!
“Copiii făcuţi la tinereţe sunt ca săgeţile în mâna unui războinic” (Ps 127:4) Fiecare copil este valoros şi necesită multă răbdare, migală, îndemânare, exigenţă, energie, perfecţiune şi perfecţionare. Urmează scopul în viaţă!
În spatele fiecărui copil este nevoie de un adevărat războinic!
În faţa fiecărui copil este stabilită o Veritabilă Ţintă de atins: cunoaşterea lui Dumnezeu. Pentru punerea copilului pe traiectoria spre Ţintă este nevoie de îndemânarea unui mare războinic! Şi mult Har!
Tibi Ciortuz