Prinsa intre Vinerea Mare si Duminica Invierii, acea zi de Sambata a anului 30 AD parea sa nu aiba nici un fel de glorie. Parea mai degraba o zi anosta, lispita de vreo semnificatie serioasa. Desi era Sabatul Pastelui in acel an, nimic nu se compara nici cu drama zilei de dinainte , nici cu marea surpriza a zilei urmatoare. Si totusi, in multe privinte, era o zi de Sambata deosebita- cu conotatii atat de diferite pentru unii dintre cei aflati la Ierusalim in acea perioada!
Tumultul si agitatia zilei precedente s-a stins peste Iersualim. Linistea noptii de Vineri a invaluit totul. Isus se afla intr-un mormant a carui intrare era blocata de o ppiatra mare, pecetluita cu sigiuliul Romei si pazita cu maxima vigilenta d ecatre ceata ostasilor mandata special de catre insusi Pilat.
Preotii cei mai de seama, Fariseii si de fapt, toti liderii religiosi puteau acum rasufla usurati pentru un motiv cat se poate de serios: dusmanul lor public nr. 1 a fost invins pentru totdeuana! (cel putin, asa credeau!) Acum, puteau sa se odihneasca de Sabat cum se cuvenea:“munca” lor a fost “rasplatita”din plin.
Nu le venea sa creada, de fapt, cat de usor a fost! Ei isi faceau probleme cum o sa Il poata prinde, folosind stratageme viclene, de frica poporului- caci Isus era inca, foarte popular si, asta nu era deloc bine. Dar, auzi- in timp cei ei isi framantau mintea sa gaseasca o solutie, solutia perfecta le-a fost servita “pe tava” chiar de catre unul dintre discipolii lui Isus. (Asta ca sa vezi cat de loiali erau discipolii Nazarineanului. Trei ani si jumatate impreuna cu el nu mai contau, cand era vorba de un pumn de bani blestemati!)
Iar bucuria avea sa fie si mai mare caci au reusit sa faca un targ pe cinste, un adevarat chilipir: au reusit sa il vanda pe Isus la un pret derizoriu- numai 30 de arginti, cat dai pe ultimul sclav din piata. Dar, ce sa-I faci- asta este piata! Daca Iuda a fost multumit, ei si mai mult! (Ce-i daca Iuda a venit mai apoi sa declare ca ii pare rau ca a vandut singe nevinovat, faptul era consumat: Isus era in mainile lor si asta conta!)
Totul a functionat “ca la carte”: arestarea Lui in gradina, gasirea martorilor gata sa declare “ce trebuie” si mai ales… Pilat. Da, Pilat! Au avut o oarecare emotie cu Pilat, dar in final, au rasuflat surati. Ce bine cand totul se termina cu bine! Tehnic vorbind- ei nu putea executa pe nimeni, numai Romanii puteau. Cum sa-l convinga pe Pilat ca acest isus este un individ periculos si ca este in interesul Romei sa scape de El? Le-a venit idee: sa spuna ca Isus s-a facut pe Sine regele Iudeilor, fabricand o acuzatie politica. (Nu conta ca niciodata Isus nu si-a folosit influenta pentru a instiga la revolta. Nu-si mai aminteau ei cuvintele prin care le-a inchis gura in urma cu cateva zile: ” dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu?”)
Pentru ei era clar: numai o acuzatie politica Il putea lichida pe Isus. Asa ca au pedalat pe aceasta , iar cand au vazut ca Pilat oscileaza , ca il scoate pe Barba la “interval”, au recurs al asul din maneca: “daca-I dai drumul omului acestuia, te faci dusman cu Cezaul”. Atat i-s trebuit lui Pilat sa auda, incat si-a calcxat pe suflet si, chiar adac era convins ca Isus nu era vinovat, L-a dat pe Isus –iar acum era pe deplin in mainile lor. Acum isus , dusmanul lor de moarte, Cel care le periclita pozitia si interesele meschine era mort. Insa, tot mai le era teama… Dar daca, totusi?…dar daca, cumva, se va ridica dintre morti? Sau ucenicii sa vina noaptea, sa ii fure trupul si sa declare apoi la toata lumea ca a inviat! Deaaceea, ca o ultima masura de precautie, s-au dus la Pilat sa il roage sa trimita straja la mormant sa il pazesca bine- sa nu care cumva….
Dar ucenicii? Unde erau ei acum, in cel mai trist Sabat al vietii lor? Pentru ei, ziua trecuta a fost cel mai urat cosmar cu putinta. Cel in care si-au pus sperantele ca va izbavi pe Israel (luca 24:21) era mort. Cu El in mormant erau ingropate tpoate sperantele si visurile lor. Acum, totul s-a terminat. Cum a fpst posibil? Cum a putut Dumnezeu sa permita asa ceva? S-au inselat ei in asteptarile lor? I-a inselat Isus –fara sa vrea sau intentionat?
A fost El un personaj plin de intentii bune, un super-idealist cu intentii zdrobite de realitatea dura raului din lume? Cu siguranta, erau intrebari care framantau mintile lor. In ziua aceea . Care va fi viitorul lor? Dar al natiunii- acum ca Isus, pe care L-au proclamat rege al Iudeilor in urma cu cateva zile era mort?
Sambata Pastelor- a insemnat pentru ei “Sambata indoielilor”- ziua in care credinta lor a fost puternic zdruncinata de forta realitatii dure, Putin au stiut ca, Acela care statea acum fara viata in mormant va invia a treia zi si, in numai cateva ore, totul va fi schimbat iarasi: lumea se va instrista, dar ei se vor bucura!
Iar, in rastimp, Tatal asculta ruga Fiului- devenit Marele Preot si pazea credinta alor Sai ca sa nu se piara de tot. Intalnirea cu Cel viu avea sa le reaprinda speranta si sa le readuca bucuria deplina.
Dragul meu, daca si tu te afli in “Sambata indoielilor”- nu uita: este Sambara dar vine Duminica! Vremea de acum este doar un moment trecator in spre momentul etern in care sperantele pe care ni le-am pus in Cristosul cel viu vor fi confirmate, iar credinta in El, desi acum incercata, va fi atunci indreptatita!
Pastor Marius Birgean