Saptamana Mare. Nu e mare doar pentru c-o numim noi asa, nici pentru ca au numit-o altii asa; ea este mare pentru ceea ce a realizat Dumnezeu pentru noi in ea.
La Florii, unii au cantat iar Isus si fariseii au suspinat.
La Ultima Cina si ulterior in Ghetsimani, ucenicii cu Mesia au cantat, Matuitorul a si suspinat.
La Calvar nimeni n-a mai cantat, insa Cristos a suspinat.
Saptamana Mare este o etapa a suspinelor. A suspinat Cristos pentru Ierusalim, pentru acuzatorii Lui, pentru pacatele lumii.
Saptamana noastra Mare suspinam. Suspinam si oftam pentru nedreptate, pentru noi si noi arestati, pentru dezinfectanti diluati, pentru o Europa tot mai spalacita, pentru o lume parca tot mai stramba.
Dar azi ne aducem aminte si de cantare. De cantecele Regelui, de cantarea ucenicilor cu Isus, de cantecele biruintei din Ultima carte a Scripturii. Saptamana Mare nu-i doar suspin. E si cantec, ce-L are in atentie pe Mantuitorul meu si-al lumii intregi.
Canta suflete-al meu…
Pastor Emanuel Dejeu