Scurt Catehism la Sărbătoarea Nașterii: Ce s-a întâmplat? (2)

Atunci când prezentăm sărbătoarea nașterii Domnului nostru Isus Hristos, nu putem omite modul miraculos în care aceasta s-a petrecut. Sfintele Scripturi afirmă, clar și fără echivoc, nașterea din fecioară, iar această învățătură va fi reluată de toate crezurile și mărturisirile de credință creștine.  

În continuare, vom face două observații pe marginea nașterii din fecioară: 

Mai întâi, aceasta nu are de-a face cu așa-zisa ignoranță a oamenilor antici. Raționamentul unor oameni de azi este următorul: „Cei de atunci erau predispuși să creadă minuni, datorită faptului că cercetarea științifică se afla într-o stare incipientă. Pentru că erau neștiutori și temători, acestora le era mult mai ușor să îmbrățișeze anumite credințe, chiar dacă acestea nu aveau nicio bază reală. Spre deosebire de ei, noi, oamenii moderni, avem mult mai multe explicații, astfel că suntem sceptici și selectivi, atunci când vine vorba despre ceea ce credem. Oamenii de atunci ofereau explicații spirituale pentru fenomenele naturale, în timp ce noi suntem în stare să furnizăm explicații științifice.” Aplicând principiul la evenimentul nașterii din fecioară, se spune că cei de atunci au fost în stare să creadă o asemenea minune, din pricina ignoranței. Pentru noi însă este imposibil. 

Textul biblic infirmă însă o astfel de abordare. Îngerul Gabriel i se arată Mariei și îi (bine-)vestește acesteia lucruri nemaipomenite. Iată ce îi spune despre Fiul pe care îl va naște: „El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt (…) va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.” (Luca 1:32-33) Maria nu se lasă însă copleșită de măreția descoperirii, ci rămâne puternic ancorată în realitate. Ea nu se întreabă cum de va naște un fiu cu un statut atât de elevat, ci se întreabă cum de va naște, pentru că, spune ea „eu nu știu de bărbat?” (Luca 1:34) 

Observăm că tocmai fecioara are întrebări cu privire la nașterea din fecioară! În aceeași direcție, Evanghelistul Matei arată că este nevoie de un mesaj special adresat logodnicului ei, Iosif, pentru ca acesta să nu o părăsească, în momentul în care află că este însărcinată.  Sintetizând, nu ignoranța este motivul pentru care cei de atunci au crezut în minuni și le-au consemnat în Sfintele Scripturi.

Mai apoi, să observăm că pentru a înțelege nașterea din fecioară, aceasta trebuie pusă în contextul mai larg al Întrupării. Așa cum observam în textul precedent, Întruparea înseamnă că Dumnezeu devine om, dar rămâne Dumnezeu. Este, alături de Înviere, cea mai mare minune consumată în istorie. C. S. Lewis era cel care se întreba dacă nu ar fi legitim să ne așteptăm ca venirea Fiului lui Dumnezeu în lumea să se petreacă într-un mod cu totul neobișnuit.  

Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, ca om, este un eveniment glorios și unic, care se consumă într-un mod unic. Biblia vorbește despre mai multe nașteri miraculoase: Avraam și Sara au un copil la o vârstă foarte înaintată, atunci când, din punct de vedere uman, procrearea era imposibilă. La fel se întâmplă în cazul lui Zaharia și al Elisabetei, iar exemplele ar putea continua. Biblia ne vorbește însă despre o singură naștere din fecioară, iar aceasta apare exact în locul unde ar fi de așteptat să apară: nașterea Fiului lui Dumnezeu, un moment istoric unic și irepetabil. În acel moment, în creație, în natură se petrece ceva nemaiauzit, unic și nemaipomenit.

Nu, nașterea din fecioară, ca toate celelalte minuni biblice de altfel, nu ne este furnizată în Scripturi cu scopul de a impresiona, de a ne lăsa cu gura căscată. Aceasta se consumă într-un context istoric precis, contextul istoriei răscumpărătoare a lui Dumnezeu care intervine în lume pentru a o salva, prin persoana Fiului Său. Nu putem înțelege nașterea din fecioară, în momentul în care separăm minunea de identitatea copilului care se va naște. În același timp, în momentul în care este negată însăși existența lui Dumnezeu, a realității cumplite a păcatului sau a măreției salvării prin Hristos, nașterea din fecioară devine nu doar incredibilă, dar și inutilă. 

Să încheiem și acest text cu un fragment din Crezul creștin: „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

— Valentin Făt

_________________