Simptomele mandriei (boala tuturor generaţiilor)

    • Mândria vede greşelile altora, dar niciodată nu se identifică cu alţii în slăbiciuni. Ea niciodată nu spune, „Da, şi eu am făcut asta”, sau „Înţeleg. Dacă nu ar fi fost harul lui Dumnezeu şi eu aş fi făcut asta”.

    • Mândria nu îşi asumă greşeala sau responsabilitatea personală, sau dacă o face, se scuză sau explică până la punctul unde nu mai există nici o durere pentru răul făcut.

  • Mândria este ocupată cu blamarea altora, cu criticarea şi sublinierea faptului de ce alţii sunt greşiţi.

  • Mândria produce duritate, aroganţă, auto-suficienţă şi independenţă.

  • Mândria este mult mai interesată în a fi corect în ochii altora, decât în a fi bun în ochi.

  • Mândria este mai mult preocupată de câştigarea argumentelor decât de păstrarea prietenilor.

  • Mândria niciodată nu spune cuvintele, „Sunt greşit. Este vina mea. Vrei să mă ierţi?”.

  • Mândria ne face să ne simţim mult mai spirituali sau mai aproape de Dumnezeu decât alţii. Ea rezultă în simţământul nostru justificat de a crede că suntem prea buni să fim identificaţi în mod public cu anumite grupuri sau indivizi.

  • Mândria produce un spirit exigent. Ea se concentrează pe ce nu ni s-a făcut mai degrabă decât pe ceea ce ni s-a făcut. Ea râvneşte după trecut sau viitor, dar niciodată nu este satisfăcută cu prezentul.

  • Mândria rezultă în ingratitudine. Mândria spune, „Merit mai mult, sau mai bine”. Mândria nu crede că merită iadul.

  • Mândria se justifică evitând şi ignorând pe alţii.

  • Mândria este dezbinatoare. Mândria ne determină să ne comparăm cu alţii şi rezultă în a ne uita la alţii de sus. Mândria spune că grupul „meu” (sau biserică sau denominaţiune) are mai mult adevăr decât altele.

  • Mândria împrumută o atitudine de neînvăţat şi de necorectat.

  • Mândria ne determină la a judeca situaţiile prin ceea ce ele înseamnă pentru noi şi nu pentru Dumnezeu. Mândria nu poate vedea perspectiva lui Dumnezeu în viaţa unei persoane sau a unui grup.

  • Mândria rezultă într-o atitudine negativă, de judecată, de critică şi calomnioasă. Mândria bârfeşte, varsă lacrimi, ruinează reputaţii şi se complace în răspândirea veştilor cu privire la eşec şi păcat.

  • Mândria îl blamează pe Dumnezeu şi pe alţii atunci când lucrurile merg rău.