Acestea sunt cuvintele cu care îngerul justifică testul incredibil la care Dumnezeu îl supune pe Avraam (Gen. 22:12). De ce această afirmaţie: “ştiu acum”? Altă dată a avut Dumnezeu motive să se îndoiască de temerea lui Avraam de El? Altă dată Avraam L-a subestimat pe Dumnezeu? Trebuie să dăm crezare îngerului şi să acceptăm că acum Avraam a dovedit că se teme de Dumnezeu. Dar ce s-a întâmplat în trecut?
Moise prezintă istoria lui Avraam în aşa fel ca acesta să fie exemplu proeminent pentru toate generaţiile de israeliţi indiferent de depărtarea în timp a acestora de părintele lor. Nu era pedagogic nici strategic corect să scoată în evidenţă ezitările lui Avraam, dar nici nu a avut intenţia să le ascundă. Şi Isaia vorbeşte foarte discret despre păcatul lui Avraam (Is. 43:27). La o analiză mai aprofundată, însă, descoperim preocuparea şi răbdarea prietenească dar categorică a lui Dumnezeu pentru desăvârşirea caracterului lui Avraam.
Pe parcursul a cca. 42 de ani de călătorie ai lui Avraam din Haldeia până la momentul în discuţie putem enumera mai multe evenimente ce au menirea să elucideze sensul acestei afirmaţii “ştiu acum că te temi”:
1. Toată istoria lui Avraam a început cu chemarea “ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău şi vino…” (Gen 12:1). Avraam a făcut un pas extrem de dificil şi a ieşit din ţara lui dar… şi-a luat rudeniile cu el. Tatăl şi nepotul. Pe drum a rămas fără tată şi mai târziu în urma unui conflict major, a trebuit să se despartă, nu fără multă durere, şi de nepot.
2. Înainte de a pleca din Haldeia, Dumnezeu i-a promis că îl va binecuvânta şi că va blestema pe cei ce îl vor blestema (Gen 12:2,3). Necondiţionat! Binecuvântarea, succes garantat. Blestemul, protecţie sigură. Totul a fost acceptat până a venit o foamete când Avraam a abandonat pentru o vreme promisiunea lui Dumnezeu şi a coborât în Egipt. Averea a însemnat mai mult. Au urmat problemele din Egipt şi de după Egipt.
3. În Egipt s-a temut mai mult de puterea lui faraon de a-l omorî decât de puterea protecţiei lui Dumnezeu şi s-a “protejat” singur expunându-şi soţia în mijlocul unor situaţii deosebit de grave, ce ar fi determinat pierderea binecuvântării dacă nu intervenea Dumnezeu. Întâmplarea se încheie cu expulzarea (oarecum) ruşinoasă a lui Avraam (12:20).
4. Episodul s-a repetat identic în Gherar. Din nou probleme cu împăratul Gherarului şi ruşine pentru Sara şi implicit pentru el (20:16).
5. Dumnezeu îi promite că îi va da un fiu. Timpul trece. 15 ani. Vârsta lui Avraam 85, a Sarei 75. Sara are un “plan de salvare” iar Avraam subestimându- L iar pe Dumnezeu intervine în plan, contribuind cu posibilităţile proprii. Rezultă Ismael. Încep 15 ani de probleme familiale serioase între Avraam, Sara, Agar și Ismael. În afara celor gospodăreşti şi de siguranţă a comunităţii.
6. Dumnezeu îi repetă, la vârsta de 99 de ani, promisiunea că va avea un fiu, iar Avraam râde de cuvintele lui Dumnezeu (17:17). Avertismentul vine când râde şi Sara de aceeaşi promisiune (18:13-15)
Toate aceste evenimente denotă o supunere aproximativă sub autoritatea lui Dumnezeu. Toate i-au adus ruşine, durere şi multe, multe probleme. Optsprezece ani mai tarziu, când Dumnezeu îi cere, însă, “ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe cel pe care-l iubeşti, pe Isaac… şi adu-l ca ardere de tot” (22:2) Avraam înţelege acum sublinierile repetate ale lui Dumnezeu, nu mai râde şi nu-i mai spune nici Sarei, nici slugilor, nici lui Isaac ce are să facă şi, temându-se să mai încalce şi de data aceasta porunca, se trezeşte disdedimineaţă şi o duce la îndeplinire. Întocmai!
Pe muntele Moria, Avraam faţă în faţă cu Dumnezeu. Între ei, legat pe altar, copilul Isaac cu ochii mari deschişi uitându-se repede când la unul când la altul. Dumnezeu îi caută privirea lui Avraam peste altar… Când, în sfârşit, ochii tatălui coboară, Isaac înţelege până în adâncul inimii: cu Dumnezeu și Cuvântul Lui nu este niciodată de glumă!
“Avraame, Avraame…ştiu acum că te temi de Dumnezeu!”
Aceasta a fost ultima întâlnire a lui Avraam cu Dumnezeu!