Superficialitatea – boala vremurilor noastre

George Calinescu, unul  din cei mai importanti critici literari romani, a scris in cartea Enigma Otiliei o fraza ce i-a iritat pe multi contemporani de-ai sai. El spunea: „Superficialitatea este o boala nationala, de aceea noi romanii nu progresam.”

Nu doar Romania, ci intreg mapamondul este locuit de fiinte care traiesc o viata superficiala. Oameni de toate varstele, profesiile, etniile si religiile sufera de aceasta maladie.

Chiar si crestinii s-au obisnuit in ultima perioada sa fie superficiali, delasatori, dezinteresati, iar efectele acestui pacat se simt deja in viata spirituala a bisericilor din tara noastra. Deschidem Biblia la intamplare si citim un verset, inainte de a merge la locul de munca sau la scoala, si declaram apoi ca ne-am hranit spiritual. Rostim  o rugaciune in timp ce ne indreptam spre masina si spunem ca am avut partasie cu Domnul. Citim o poezie in cadrul unui serviciu de inchinare si avem impresia ca il slujim pe Dumnezeu. Scriem trei idei pe un petec de hartie, in timp ce se desfasoara programul in casa de rugaciune, si consideram ca Duhul Sfant ne-a inspirat intr-un mod special. Aruncam o invitatie pentru un serviciu de evanghelizare in cutia postala a unui vecin si suntem convinsi ca am implinit Marea Trimitere. Ne-am obisnuit astfel, datorita stresului zilnic pe care il experimentam, sa traim o viata superficiala. Ne-am obisnuit cu superficialitatea. Ea a devenit un mod de viata, o stare de normalitate pentru multi dintre noi. Suntem superficiali in ceea ce facem, dar mai ales in relatia noastra cu Dumnezeu.

Pe paginile Bibliei este descrisa viata unui personaj care a avut multe calitati, dar care a suferit de boala superficialitatii.

Iehu, cel de-al X-lea imparat al Regatului de Nord, a fost uns ca imparat de un fiu al proorocilor, la indemnul lui Elisei. Acest titan al credintei a domnit intre anii 842-815 i.H. si a fost omul ales de Dumnezeu sa restabileasca spiritualitatea in Israel. A fost un lider curajos, un bun organizator, a fost caracterizat de o ravna speciala pentru Domnul ostirilor. A omorat-o pe Isabela, cea care a adus idolatria in Israel  si pe Ioram, cel care promova imoralitatea si vrajitoria. Dar acest erou al poporului evreu, a fost un credincios superficial. Studiind viata lui, mi-am adus aminte de un citat celebru: „Oamenii superficiali cred in noroc, oamenii spirituali cred in providenta”. Exemplul imparatului Iehu poate fi educativ pentru noi, cei care descoperim ca datorita superficialitatii, poporul lui Dumnezeu nu prea progreseaza in ultimii ani.

1. Iehu a cosmetizat idolatria, dar nu  a distrus-o -2 Imparati 10:28-29

Atitudinea imparatului fata de promotorii cultului Baalilor si Astarteii a fost  una curajoasa. Distrugerea idolilor si omorarea proorocilor a fost un gest care merita toata aprecierea poporului credincios. Idolii adusi  in Israel de Izabela si proorocii  pagani platiti de guvern au facut mult rau natiunii. Dar viteii de aur, din Betel si Dan, n-au fost distrusi. In conceptia lui acesti vitei trebuiau sa le reaminteasca evreilor despre eliberarea din robie, asa ca Iehu nu i-a daramat. El doar a facut o ierahie a idolilor, iar cei „superiori” au trebuit sa supravietuiasca.

Idolii sunt zei fara valoare.Ei sunt o creatie a fiintei umane.Oricare ar fi materialul din care au fost fabricati si oricat de ridicat ar fi costul lor material, idolii sunt „niste sperietori intr-un strat de castraveti”.(Ieremia 10:5)

Desi  numarul celor care considera  inchinarea inaintea idolilor ca fiind ceva arhaic este in continua crestere, multi „crestini” continua sa se inchine inaintea unor creatii omenesti (picturi, statui, obiecte religioase). Lucru acesta dovedeste nestiinta sau incapacitate de a intelege adevarata inchinare, dar si o superficialitate evidenta in ceea ce priveste Sfanta Scriptura. Asistam la un proces de cosmetizare a idolatriei, de clasificare a valorii idolilor moderni ai zilelor noastre.

Pentru noi, cei care am inteles ca singurul care merita inchinarea este Dumnezeu, riscul este sa devenim superficiali in relatia noastra personala cu El. Este un mare pericol sa te rogi, dar sa nu mai crezi in puterea rugaciunii, sa citesti Biblia, dar sa nu o mai aplici in viata personala, sa canti imnuri de lauda la adresa Mantuitorului, dar sa nu fi mantuit, sa ridici mana la o evanghelizare declarand ca-ti predai viata lui Hristos, dar pe tronul inimii imparat sa fie eul tau, sa te botezi, dar sa nu existe transformare launtrica.

Suntem tentati uneori sa facem un clasament al pacatelor, considerand ca betia, lacomia, curvia sunt cele mai periculoase, dar, oare, cum ramane cu superficialitatea? Ce loc ocupa ea in viata noastra? Nu cumva incercam si noi sa cosmetizam unele pacate, uitand de fapt ca Biblia ne indeamna sa le distrugem total.( 1 Petru 2:1-3, Efeseni 4:25-32).

2.Iehu a avut diplomatie, dar nu discernamant v.18-19

Ca imparat, Iehu a dat dovada de mult tact.Abilitatea sa poate fi vazuta in modul in care si-a consolidat pozitia sociala. A organizat sarbatori in cinstea lui Baal cu scopul de a distruge influenta acestui zeu pagan.Diplomatia sa este si astazi subiect de studiu pentru mediile politice. Dar, desi a avut diplomatie, omul acesta nu a avut discernamant spiritual.El nu a inteles care este diferenta dintre adevar si minciuna,  dintre bine si rau,  dintre pacat si sfintenie.

Pentru conducatori, diplomatia este absolut esentiala.Un lider lipsit de tact va avea o domnie scurta. Dar mai importanta decat diplomatie umana este discernamantul spiritual.

Biblia este plina de exemple de oameni care au avut tact, dar nu si  discernamant.Probabil ca cele mai evidente exemple sunt Rebeca (Geneza 27:6-13) si Samson (Judecatori 16:25-30). Lipsa lor de discernamant a afectat nu doar viata lor, ci mai ales viata semenilor si a urmasilor.

Intr-o lume atat de complexa spiritual este nevoie nu doar de diplomatie, ci mai ales de discernamant. Un crestin superficial nu stie sa faca diferenta intre cele doua caracteristici, dar unul duhovnicesc va intelege rapid importanta discernamantului. El va intelege unde este linia de demarcatie intre doctrinele biblice si parerile umane, va sti sa deosebeasca muzica duhovniceasca de cantarile lumesti, va face deosebire intre etica relativa si adevarurile eterne. Intr-o vreme de relativism doctrinar si analfabetism biblic, omul nascut din nou va intelege ca superficialitatea este un pacat grav si va cere discernamant spiritual in orice circumstanta a vietii.

3.Iehu a dat dovada de sobrietate, dar nu de sinceritate v.31

Studiind viata lui Iehu vom descoperi ca acesta a fost un imparat sobru, serios, hotarat in actiunile sale.Distrugerea cultului lui Baal si omorarea celei care l-a promovat au fost fapte de eroism, ce l-au propulsat in galeria eroilor evrei. Dar distrugerea acestor zei a fost facuta din ambitii si considerente politice si nicidecum spirituale. Iehu i-a impresionat pe oameni prin actele sale de vitejie, prin eroismul sau, prin sobrietatea sa, dar l-a dezamagit pe Dumnezeu prin inima sa impartita, prin lipsa lui de sinceritate, prin fatarnicia inimii.

Unul din cele mai elocvente exemple biblice, care ne prezinta sobrietatea si sinceritatea oamenilor religiosi  este in Luca 18:9-14. Fariseul impresiona prin seriozitatea sa, prin cuvintele sobre ce le rostea, prin activismul sau religios. Oamenii erau fascinati de tinuta religioasa sobra ce o purta, de discursurile „profunde” ce le rostea, dar Dumnezeu era dezamagit de fatarnicia lui, de piesa de teatru de prost gust pe care acesta o interpreta.Vamesul era dispretuit pentru conduita lui, dar atunci cand a venit la Templu inima i-a fost sincera. Si-a recunoscut vinovatia, iar prin smerenia sa a crescut in ochii lui Dumnezeu.

Sobrietatea si sinceritatea  trebuie sa-i caracterizeze pe copiii lui Dumnezeu. Sobrietatea fara sinceritate conduce la fariseism.Sinceritatea fara sobrietate poate conduce la superficialitate. Cand sobrietatea si sinceritatea se regasesc in viata unui individ, sau a unei comunitati, progresul spiritual devine vizibil.

Daca pana acum ai suferit de aceasta boala de care a suferit imparatul Iehu, si de care  sufera multi romani, vestea buna pe care vreau sa ti-o transmit este ca Dumnezeu, medicul sufletelor noastre, are tratament potrivit si pentru aceasta maladie spirituala.Tu poti fi vindecat. Depinde de tine daca accepti sau nu sfaturile Medicului suprem.

Distruge total „idolii” din viata ta, cere-i lui Dumnezeu discernamant in toate deciziile pe care le iei si traieste o viata de sinceritate deplina in relatia cu Creatorul tau.Eliberandu-te de superficialitate vei putea contribui la propasirea lucrarii lui Dumnezeu in locul in care Acesta te-a asezat.

Ionel Tutac