Telegramă din cer. Evanghelia lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede

1. Definiţia Evangheliei:

Evanghelia este vestea bună şi puterea lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel precizează: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede …” (Romani 1.16).

Isus propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu şi zicea: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1.14-15).

2. Dumnezeu ne-a încredinţat Evanghelia

„Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţire, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.” (1 Tesaloniceni 2.3-4). Unii oameni tulbură şi vor să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Chiar dacă un înger din cer ar veni să vestească o altă Evanghelie de cea a lui Hristos, să fie anatema! (Galateni 1.6-9).

 

3. Noi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Isus Hristos „Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, ca noi vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5.20). Da, noi suntem ambasadori ai lui Isus Hristos.

Isus le-a spus la ucenicii Săi: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20.21). Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28.18-20).

 4. Dumnezeu şi Isus Hristos nu obligă şi nu forţează pe nimeni.

Dumnezeu ne pune înainte ca să alegem viaţa şi moartea, binele şi răul. „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta.” (Deuteronom 30.19). „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul” (Deuteronom 30.15).

Isus apelează la voinţa omului, nu forţează şi nu abuzează, nu obligă. Omul dacă voieşte, dacă vrea alege şi face. Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9.23).

5. La Dumnezeu nu se ajunge prin părinţi, bunici, străbunici, tradiţie, religie, bani, valută, ci prin Isus.

Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”  (Ioan 14.6).

Isus ne spune la toţi să venim la El şi să învăţăm de la El. Ţinta noastră trebuie să fie Isus. Noi trebuie să privim la Isus, să ascultăm de Isus şi să îl urmăm pe Isus. Iată dar ce spune Isus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11.28-29).

Să venim la Isus şi toţi. Nu la oameni şi nu la religii. Isus spune: „Veniţi la Mine.” Cuvântul „toţi” înseamnă unitate. Isus a murit şi a înviat pentru toţi oamenii. Să învăţăm de la Isus, nu de la oamenii muritori.

Dumnezeu ne spune să ascultăm de Isus. „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17.5).

Apostolul Petru ne înştiinţează cum am fost răscum- păraţi: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moştenirăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1 Petru 1.18-19).

6. Cei mai mari duşmani ai lui Isus au fost cei mai de seamă preoţi

„Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa … Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.” (Matei 26.57, 59, 63-65).

Preoţii cei mai de seamă nu cred în Isus şi au strigat toţi să fie Isus răstignit. „Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nici o vină în El.” … Pilat a zis iudeilor: „Iată pe Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!” (Ioan 19.6, 14, 15).

Observăm clar din Cuvântul lui Dumnezeu cum cei mai de seamă preoţi au strigat înaintea lui Pilat ca Isus Hristos să fie răstignit şi că ei nu au împărat pe Isus, decât pe cezarul. Iată cum neagă şi nu cred în Isus Hristos, decât în alt împărat, în cezarul. Preoţii au salar lunar ca ceilalţi bugetari. Dar ei cer bani şi în plus de la botezuri, nunţi, înmormântări, lumânări, vânzări de idoli, icoane, parastase şi alte mătănii şi slujbe pe bani.

Isus le spune la ucenicii Săi şi gloatelor: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi; umblă după lucrurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: „Rabi!” Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. (…) Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. (…) Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă. (…) Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă. (…) Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice de necurăţie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (…) Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate.” (Matei 23.1-8, 13-15, 27-28, 33-34).

Aceştia sunt preoţii plini de fariseism, făţărnicie, fărădelege, nu intră nici ei în Împărăţia cerurilor şi nu lasă nici pe alţii să intre în ea. Ei nu cunosc nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Ei umblă cu tradiţia, idoli, icoane, închinare şi sărutare a moaştelor şi alte mătănii şi rătăciri. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22.29). „… Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre” (Matei 15.6).

Datinile sau tradiţiile desfiinţează Cuvântul lui Dumnezeu. Închinătorii la idoli şi la icoane, la moaşte, nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu (Noul Testament).

Isus ne spune cum închinătorii adevăraţi se închină lui Dumnezeu: „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl! Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4.23-24).

Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici înfăţişarea lucrurilor din cer, ci să te închini singurului Dumnezeu viu şi adevărat.

Cel neprihănit trăieşte prin credinţă, nu prin vedere. Nu trebuie să-ţi imaginezi sau să vezi prin idol sau prin icoană cum să trăieşti, cum să umbli, cum să te închini. Dimpotrivă, Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă cum să trăim şi să umblăm: „Cel neprihănit va trăi prin prin credinţă.” (Romani 1.17). „pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –“ (2 Corinteni 5.7). „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1). „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4.18).

Apostolul Pavel ne precizează: „ şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.” (Romani 1.2). „căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1.25).

Moise, omul lui Dumnezeu scrie lămurit: „că nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreun idol sau chipul unui om sau chipul unei femei sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri …” (Deuteronom 4.16-17). „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii …” (Exodul 20.4-5). „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” (Deuteronom 27.15).

Regele Poet David menţionează faptul relevant că toţi sunt ruşinaţi care slujesc icoanelor şi idolilor: „Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.” (Psalmul 97.7). Chiar dacă ştergi praful de pe o icoană ai făcut o slujbă, iar când săruţi icoana nu este igienic şi nici biblic. A te închina şi a sluji icoanelor şi idolilor înseamnă ruşine.

„Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâinile omeneşti. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.” (Psalmul 115.4-8).

Nu scrie nicăieri, în nici un loc, în Biblie – în Cuvântul lui Dumnezeu să te închini la idoli, la icoane şi să umbli cu sfânta tradiţie. Numai satana şi slujitorii lui satana umblă cu aceste lucruri ruşinoase, scârboase care sunt urâciuni înaintea lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel detaliază limpede faptul că: „Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este totuna cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu.” (1 Corinteni 8.4). „Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.” (1 Corinteni 10.7). „… închinătorii la idoli nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6.9-10).

7. Biserica este trupul lui Isus Hristos (Efeseni 1.22-23).

Isus Hristos este Capul trupului, al Bisericii (Coloseni 1.18). „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare în parte, mădularele lui” (1 Corinteni 12.27).

Isus Hristos a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” (Efeseni 4.11-12).

La majoritatea bisericilor care susţin că ele sunt bune, drepte şi deţin adevărul cu sfânta tradiţie, au icoane, idoli, se închină la moaşte şi la alţi morţi şi mortăciuni, nu există şi nici nu acceptă apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători, decât un preot (popă).

Au multe erezii, învăţături greşite, stricate, false şi înşelătoare.

Exemplificăm un caz cât se poate de rătăcit, nebiblic pe care îl practică în mod eretic, întunecos şi înşelător că Maica Domnului, Sfânta Maria, Mama Domnului Isus Hristos mijloceşte pentru noi, oamenii. Nu scrie nicăieri, nici într-un loc măcar în Sfânta Scriptură – Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu să ne închinăm la Sfânta Maria şi la alţi sfinţi, oameni, muritori sau la îngeri din cer, că ei mijlocesc în rugăciuni pentru noi.

În lumina Cuvântului lui Dumnezeu putem să afirmăm adevărul indubitabil şi biblic că singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni este Omul Isus Hristos. „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2.5).

 

De asemenea, în Cuvântul lui Dumnezeu este scris că: „Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8.26-27).

Deci, singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni nu este nimeni altul, decât Omul Isus Hristos şi Duhul Sfânt. Atât. Nu Sfânta Maria ne mântuie, este greşit şi eretic. Singurul Mântuitor este Isus Hristos Domnul. „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte Ap. 4.12).

Apostolul Petru ne împărtăşeşte atât de bine cu indice de precizie şi indice de ştiinţă care este voia lui Dumnezeu: „Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.” (1 Petru 2.15).

Apostolul Pavel afirmă faptul real că: „În Isus Hristos sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” (Coloseni 2.2-3). „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.” (Efeseni 4.5).

8. Un preot ortodox din localitatea Prunişor, judeţul Arad, România – Europa, a mers prin case la câteva familii şi le-a dat canoane cu rugăciuni, post, ameninţări şi pedepse. Le-a interzis acestor familii să mai meargă la Biserica Apostolică Penticostală la Evanghelizare şi să nu mai asculte de Cuvântul lui Dumnezeu care se vesteşte de către oamenii destoinici trimişi de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor. Dacă aceste familii nu ascultă de preot şi de porunca sa, atunci acest preot le aplică pedepse. Familiile, de frica şi ameninţările însoţite de pedepse, au început să fie îngrozite ca de inchiziţie. Unde găsim scris în Cuvântul lui Dumnezeu să umblăm cu canoane, ameninţări şi pedepse? Nu scrie nicăieri în Biblie aşa ceva. Acestea sunt alte duhuri care fac dezastru.

Isus Hristos se roagă pentru unitate: „… pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17.11,17,21,22,23). „Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.” (Psalmul 119.160). „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119.9). „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119.105).

  • Noi nu trecem peste „ce este scris”, nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, nu umblăm cu vicleşug, avem acelaşi duh de credinţă potrivit cu ceea ce este scris, vorbim cuvintele lui Dumnezeu, împlinim cu fapta Cuvântul şi nu ne înşelăm singuri. (2 Corinteni 4.13; 3.5-6; 4.2; 2.17; 1 Corinteni 4.6; 1 Petru 4.11; 1 Tesaloniceni 2.3-4). 

9. După roade îi veţi cunoaşte şi cine face voia lui Dumnezeu, va moşteni Împărăţia cerurilor.

„Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7.20). „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7.21).

10. Prorocia, Cuvântul lui Dumnezeu, către preoţi, prin Maleahi: „Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta preoţilor! Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slava Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre: da, le-am şi blestemat, pentru că n-aveţi pe inimă porunca Mea. Iată, vă voi nimici sămânţa şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe care le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.” (Maleahi 2.1-3).

 

Prof. Dr. Ştefan Doncea,

Teolog şi Scriitor

Timişoara – România,

martie, 2012