Introducere:
Evanghelia după Ioan prezintă nașterea Domnului Isus, din punct de vedere teologic, din perspectiva lui Dumnezeu.
Când vorbim despre teologie, vorbim de concepte doctrinare, vorbim despre cunoașterea lui Dumnezeu, învățătura Scripturală depsre Dumnezeu. Când este vorba de teologia întrupării lui Hristos, vorbim despre adevărurile descoperite de Dumnezeu în întruparea Domnului Isus. Pentru a descrie nașterea Domnului Isus, Ioan folosește expresia ”Și Cuvântul S-a făcut trup.” Cuvântul (logos) care este Dumnezeu (Teos) S-a făcut trup (sarx, carne). Sunt câteva concepte teologice fundamentale prezente în încarnarea Domnului Isus.
- Conceptul revelației Divine, v11-14
Întruparea Domnului Isus este un act de revelație divină. Noi nu am putea vorbi nimic despre Dumnezeu, nici despre Hristos, dacă Dumnezeu nu s-ar fi revelat și dacă nu l-ar fi revelat pe Domnul Isus. Vorbim despre Dumnezeu, predicăm mesajul divin, pentru că Dumnezeu S-a revelat. Dumnezeu S-a făcut cunoscut. Câteva caracteristici ale revelației Divine:
- Revelația este personală – Dumnezeu se revelează pe Sine, Persoana Sa.
- Revelația este progresivă – Dumnezeu se revelează progresiv în istorie, începând de la creație și până la Hristos. Sunt diferite etape ale istoriei revelației în care Dumnezeu revelează tot mai mult din caracterul și planul Său.
- Revelația este propozițională – Dumnezeu cere ca revelația Lui să fie înregistrată propozițional în Scripturile inspirate de Duhul Sfânt, astfel avem revelația scrisă a lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură (2Timotei 3:16)
- Revelația este plenară – Plenaritatea revelației lui Dumnezeu este Hristos, în El este toată plinătatea dumnezeirii, în El revelația atinge climaxul. (Evrei 1:1-3)
Așadar, în întruparea Domnului Isus avem revelația Fiului lui Dumnezeu, revelația de Sine a lui Dumnezeu în Fiul, la nivelul cel mai accesibil. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om în carne și sânge ca noi. Slavă lui Dumnezeu!
- Conceptul regenerării Divine, v11-13.
Ioan ne pune înainte un alt concept teologic foarte important, conceptul regenerării divine. În Vechiul Testament acest concept era cunoscut doar parțial și doar profețit în profețiile despre Noul Legământ. Acum, Ioan îl afirmă direct. Revelația lui Dumnezeu în Hristos, aduce regenerarea făcută de Dumnezeu în inimile celor ce-l primesc pe Hristos prin credință. Regenerarea este schimbarea omului nostru interior, o schimbare de natură. Câteva afirmații care arată importanța regenerării.
- Regenerarea ne dăruiește viața din Dumnezeu.
- Regenerarea ne dă dreptul (statutul, autoritatea) de copiii ai lui Dumnezeu
- Regenerarea ne dă dreptul de intrare în împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus îi spune foarte clar lui Nicodim că, nimeni nu va intra și nu va vedea Împărăția lui Dumnezeu fără naștere din nou.
Prin întruparea Lui, Domnul Isus face sigură această lucrare a lui Dumnezeu, regenerarea.
- Conceptul reședinței divine în umanitate, v14-18
Ioan ne spune că, Domnul Isus S-a făcut trup și a locuit (și-a așezat cortul, reședința temporară) printre noi. Două detalii sunt importante aici:
- Priveliștea oferită prin locuirea Lui printre noi – Slava întocmai ca slava Tatălui
- Plinătatea oferită prin locuirea Lui printre noi – Plin de har și adevăr și noi primim din plinătatea Lui har după har.
El a avut reședința temporară între noi, ca noi să avem reședința eternă cu El, în sânul Tatălui pentru veșnicie.
- Conceptul răscumpărării divine, v14.
Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. De ce s-a făcut trup de carne? Să poată muri în locul oamenilor păcătoși și să fie Cortul Întâlnirii cu Dumnezeu, în care se realizează răscumpărarea. Evrei 1 spune că, El a făcut curățirea păcatelor.
Concluzie: Teologia întrupării lui Hristos este foarte importantă, fără ea teologia noastră este incompletă.
Ilie Bledea