Titanicul necredintei si aisbergul invierii

Aceasta luna marcheaza aniversarea centenarului naufragiului celebrului Titanic. Cel mai luxos pachebot construit pana la acea data (Aprilie 1912) s-a scufundat la prima sa cursa transatlantica in apele inghetate ale Atlanticului de Nord, lovit, asa cum se stie de catre un aisberg. A fost  unul din cele mai rasunatoare dezastre din analele istoriei navigatiei, in ciuda faptului ca a fost construit de profesionisti, nu amatori.

Povestea Titanicului a inspirat, asa cum era de asteptat, o sumedenie de productii cinematografice, unele de mare success, cum a  fost fimul Titanic (1997), premiat la acea data cu mai multe Oscaruri . Aceasta productie cinematografica de succes care a promovat actori renumiti ca Leonardo di’Caprio, Kate Winslett sia altii, l-a avut ca realizator pe celebrul regizor James Cameron-un regizor fascinat de explorarea adancurilor marilor si a pamantului. (Recent, Cameron s-a intors tocmai dintr-o expeditie subacvatica efectuata in Groapa Marianelor din Oceanul Pacific, cea mai adanca locatie de pe planeta).

De numele lui Cameron se leaga insa si alte productii cinematografice printre care si documentarul “Mormantul gol al lui Isus”. La baza acestui documentar a stat descoperirea in 1980 de catre un grup de arheologi a 10 sarcofage de piatra din secolul I d.Hr. care aveau gravate pe ele nume obisnuite in Israel in sec.I ca Yeshua, Maria, Matei, Iuda, etc.- fapt care i-a facut pe unii sa  traga o concluzie nefericita si neavenita, dar care va fi popularizata “cu surle si trambite” ca pe o mare “descoperire”:s-a descoperit mormantul lui Isus si al familiei lui. Deci, Isus n-ar fi inviat din morti, iar crestinii sa o lase mai “moale”!

La inceputul lunii Martie, a.c., circula in presa autohtona “stirea” ca s-a  descoperit (tot la Ierusalim, ce ciudata coincidenta!) un alt sarcofag cu ramasite pamantesti si care este atribuit (tot) lui Isus!!! (Oamenii acestia nu pot sa se decida odata care este totusi mormantul cu pricina?…) Si de ce, aceste “descoperiri” sunt trambitate de cativa ani prin media taman in postul Pastelor, in perioada care precede sarbatoarea Patimilor si Invierii lui Isus??? (In vreem ce unii ‘se chinuie” cu post de salam de soia si branza tofu, alti “crestini” drept-maritori in declaratii, dar atei in convingeri promoveaza stiri ‘senzationale’!)

Revenind la documentarul lui Cameron, este de notat faptul ca acestuia i-s-a facut o publicitate masiva. (Multi bani la mijloc si multe interese…). A fost considerat de critici un veritabil ”atac titanic la adresa crestinismului”. Canalul de televiziune Discovery care a a difuzat documentarul “s-a intrecut pe sine” (ca intr-o intrecere socialista de pe vremuri!) in a populariza o productie indoielnica (desi regizata de un mare regizor) si care, chipurile,prezenta dovezi “zdrobitoare” care anulau pretentiile de adevar ale crestinimului. (Inca unul din lunga serie de atacuri la adresa credintei promovate de elitele media. Cartea lui Dan Brown Codul lui Da Vinci (2004), ecranizarea ulterioara cu acelasi nume, Evanghelia lui IudaMormantul lui Isus sunt tot atatea incercari de a submina temeliile credintei crestine. Numai ca toate aceste atacuri “titanice” sunt subminate de aisbergul adevarului- in special de adevarul invierii lui Cristos! Despre documentarul mai sus amintit s-au pronuntat la vremea respective nu crestini fundamentalisti, ci arheologi israelieni (care nu poate fi banuiti de simpatii crestine):”e o poveste buna pentru film, dar e imposibil; un non-sens”- afirma un cunoscut arheolog. Un altul- muzeograf la Muzeul din Ierusalim, Joe Zian a afirmat despre credibilitatea lui Iacobovici, seful grupul de arheologi care ar fi dat peste “marea descoperire” ca este “nula”. Printre argumentele care distrug credibilitatea intregii “facaturi” pot fi amintite: -nu exista nici o dovada genetica (AND) ca ar fi fost Isus cel istoric

-analiza statistica nu este demna de incredere

-numele Isus (Yeshua) era foarte popular (alte 98 de morminte descoperite aveau acest nume)

-urmasii Lui nu L-au numit “Isus, Fiul lui Iosif” (ci mai degraba, “Fiul lui david”)

-apoi, este extreme de improbabil ca Iosif sa fie ingropat la Ierusalim

-sarcofagele indicau faptul ca apartineau unor oameni bogati (ori Isus a fost sarac)

Nu este de mirare faptul ca documentarul s-a dovedit un fiasco, generand atitudini sceptice inclusiv pe forumurile de pe Internet, deoarece nu trebuie sa fi neaparat un crestin convins, ci pur si simplu, sa fi un om de bun simt, cu minte limpede ca sa-ti dai seama ca ceva “este putred in Danemarca”. Aceasta nu arat numai diferenta  dintre film si viata (“viata bate filmul’!), ci diferenta dintre fictiune si realitate, si ce se intampla atunci cand “Titanicul necredintei” se confunta “cu aisbergul invierii”.

Potrivit cu marturia apostolica, invierea lui Isus Cristos din morti este adevarul central al credintei crestine (1 Cor.15:16-20). Implicatiile avcestui adevar sunt coplesitoare, dupa cum implicatiile scenariului potrivit caruia invierea nu a avut loc sunt infricosatoare. Mai intai , Pavel face referire la afirmatiile scripturale care sustin invierea. De cateva ori se repeta epxresia “dupa Scripturi”. Veridicitatea invierii este legata de veridicitatea Scritpurii si invers. Daca invierea a avut loc, atunci Scriptura are dreptate, iar invierea are sens datorita marturiei Scripturilor. Pavel ne spune ca Scriptura prezenta aceste adevaruri cardinale care stau la baza Evangheliei, constituie de fapt esenta Vestii bune. Aceasta Evanghelie nu este alltceva decat veste buna a ceea ce Dumnezeu a facut pentru nooi pacatosii in Cristos. Nu este o exagerare sa spunem ca “Cristos este Evanghelia”- persoana si lucrarea Lui dand continut Vestii Bune. Aceasta evanghelie trebuie recunsocuta (v.1) si respectata asa cum am primit-o (v.3-4). Ea are in centrul ei moartea inlocuitoare a lui Cristos pentru pacatosi: “a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi”. Apoi, ingroparea Lui, dar mai ales, invierea lui dupa Scritpturi au fost anticipate de Scritpurile VT (Ps.22:25; Is.53:5,6; vezi Lc.24:26, 46), dar acum aceste profetii s-au implinit.

Apoi Pavel aduce ca argument aratarile semnificative  care au dovedit iniverea ucenicilor(v.5-7). Dupa inviere , Mantuitorul S-a aratat viu de mai multe pri ucenicilorn Sai, intr-o varietate de forme –oferindu-Le discipolilor Lui dovezi incontestabile cu privire la invierea Sa.

In final, Pavel aduce ca argument, atingerile care au schimbat vietile acestor oameni si in special, lui personal:”Dupa toti ca unei starpituri mi s-a aratat si mie” (v.8). Cu siguranta, Isus din Nazaret a fost ultima persoana pe caree Saul din Tars a crezut ca o va intalni. De fapt, el era convins de faptul ca aceasta noua secta, nu este alteva decat o farsa imensa, o mare inselatorie pe care, in calitate de om dedicat traditiilor stramosesti trebuia sa o starpeasca din radacina. Numai ca, oe drumul Damascului, Saul a experiementat o intalnire personala cu Isus cel viu, care i-a schimbat nu  numai propriul sau destin , dar am putea spune, destinul intregii civilizatii umane. Necredinta lui a fost scufundata de aisbergul invierii, dar , slava Domnului, Saul a fost recuperat la timp in corabia salvarii.

Ne rugam ca, de aceste sarbatori, in mila Sa, Dumnezeu sa faca “sa ia apa” orice ambracatiune a necredintei si sa loveasca necredinta unora, chiar daca va trebui sa ii zguduie petru a-I trezi la realitate, insa, sa poata fi recuperati in corabia salvarii si dusi in siguranta la limanul etern al lui Cristos.

Pastor Marius Birgean