Tradiție și spiritualitate pe plaiuri arădene

În decursul celor mai bine de 100 de ani de când în zona Aradului a pătruns credința neoprotestantă, s-au făcut simțite câteva obiceiuri, practici sau tradiții, care au particularizat mișcarea neoprotestantă. Cele la care voi face referire în acest material sunt cele de pe zona bisericească, pe zona poetico-muzicală și pe zona socială.

  1. TRADIȚII ÎN ZONA BISERICEASCĂ

 

  1. Aranjarea mobilierului din sanctuar

          În Bisericile neoprotestante din zona Aradului, piesele tradiționale de mobilier sunt amvonul și băncile. Aranjarea lor în Sanctuarul Bisericii păstrează aroma sinagogilor evreiești.

  1. Amvonul

          În general, este confecționat din lemn masiv cu un pupitru pe care este așezată Sfânta Scriptură. Este așezat central orientat spre ușa de la intrare și focalizează atenția tuturor celor din Biserică. În unele Biserici, amvonul a ajuns să fie pus pe un perete lateral, mai aproape de public. Este locul de unde se citesc textele din Sfânta Scriptură și de unde se rostesc predicile.

  1. Băncile

          Băncile confecționate din lemn, au spătar confortabil. În urmă cu 50 de ani erau simple lavițe[1] acoperite cu procovițe[2]. În timpurile moderne, băncile au fost înlocuite cu scaune tapițate.

  1. Organizarea conducerii bisericii

          Conducerea Bisericii neoprotestante este asigurată de păstor și comitetul de conducere.

  1. Păstorul

          Aste ales de către Adunarea generală a Bisericii prin votul a ¾ din numărul membrilor prezenți,  pe o perioadă nedeterminată de timp. Misiunea păstorului este coordonarea spirituală a Lucrării și impulsionarea acesteia prin îndemn, rugăciune, sfătuire, consiliere și predicare. Calitățile cerute păstorului sunt menționate în Sfintele Scripturi în I Timotei capitolul al 3 lea.

  1. Comitetul de conducere

          Membrii comitetului de conducere sunt aleși de Adunarea generală a Bisericii prin votul a 50%+1 din numărul membrilor prezenți. Comitetul este ales pe o perioadă deteminată de timp, de 4 ani. Unele Biserici au în practică alegerea Comitetului direct pe funcții specifice, fapt care dă mai multă claritate și dinamică Lucrării din acele Biserici.

  1. Organizarea serviciilor divine[3]
  2. Ora de Rugăciune

          Bisericile neoprotestante au obiceiul de-a avea ore destinate rugăciunii către Dumnezeu. În cadrul acestor ore fiecare credincios, unul după altul, se roagă cu voce tare, concret și scurt.

          Structura rugăciunilor este adorarea lui Dumnezeu, mulțumirea pentru tot ce a primit, cererea răspunsurilor la probleme concrete și încredințarea în Brațul Domnului. Fiecare rugăciune se încheie cu „Amin”, care înseamnă „Așa să fie”.

  1. Ora Biblică

          La fiecare început de an se propune și se alege un Calendar de studiu biblic pe noul an. Acel calendar este tematic și îngemânează o doctrină[4] și aplicarea ei la timpurile prezente.

          Fiecare Oră Biblică are la bază un subiect de studiu, un text biblic aferent și un verset de aur care focalizează tot subiectul.

          Ora Biblică este condusă de un învățător. Învătătorul Orei Biblice poate conduce academic, când ocupă toată ora cu explicații, fără să dea loc la cuvânt la nimeni, interogativ, când învățătorul pune întrebări iar membrii, chiar și copiii dau răspunsuri din textul biblic citit, conversativ, când învățătorul ține în mână totul în jurul unei ideei enunțate care devine axă pentru toate ideeile venite din public,  liber, când învățătorul lasă membrii să ia cuvântul fără nici o restricție, direcția discuțiilor o dau cei ce iau cuvântul sau conclusiv, când după toți cei ce iau cuvântul, învățătorul sumarizează ideeile și aplicațiile.

  • Serviciul divin

          Are ca scopuri închinarea înaintea Domnului, echiparea și edificarea spirituală a congregației și evanghelizarea celor nemântuiți. În acest sens, serviciile de duminica dimineața au ca țintă închinarea, echiparea și edificarea iar cele de duminica seara, evanghelizarea.

  1. Serviciile speciale

          Serviciile speciale din practica bisericilor neoprotestante sunt ocazionate de sărbători și evenimentele speciale din viața Bisericii.

          Sărbătorile bisericilor neoprotestante sunt: Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus (Crăciunul), Sărbătoarea Anului Nou, Sărbătoarea Botezului Domnului Isus (Boboteaza), Sărbătoarea din Joia Mare, Sărbătoarea din Vinerea Mare, Sărbătoarea Învierii Domnului (Paștele), Sărbătoarea Înălțării Domnului, Sărbătoarea de Coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile).

          Serviciile speciale sunt: cele de Botez noutestamental, de Cina Domnului, de binecuvântare a copiilor, de logodnă și de cununie religioasă, de punere a mâinilor, serviciile de priveghi și înmormântare, aniversări, jubilee, serviciul de Ziua mamei, de mulțumire și de ordinare (hirotonisire) în Lucrarea Domnului.

Cadrul și specificul acestor servicii speciale este dat de evenimentul sau Sărbătoarea respectivă.

  1. Elementele din Serviciul divin
  2. Predicarea

          Predicarea are ca temelie Sfânta Scriptură și constă în explicarea homiletică a textului biblic. Predicarea de bază este Lucrarea și responsabilitatea păstorului, acesta putând delega unor colaboratori competenți, în anumite situații, sarcina de-a predica anumite teme.

  1. Cântarea în comun

          Specific neoprotestanților este cântarea în comun, cu toată congregația. Cărțile vechi de cântări sunt intrate în subconștientul membrilor, astfel că este destul să spui numărul cântării și Bisericile știu nu numai cuvintele, ci și gama cântării.

          Cântările sunt organizate pe teme și sunt conduse de păstor, de dirijor sau de unul din membrii încredințați cu această sarcină.

          Se cântă unison, cu acompaniament de pian sau orgă electronică. În urmă cu 40 de ani acompaniamentul era realizat la harmoniu sau clavecin.

          După anii 2000 s-a tipărit Cartea de cântări comune cu linia melodică ceea ce a ușurat mult munca celor ce dictează cântările.

  • Cântarea corală

          Un alt element din Serviciul divin care poate fi considerat „tradiție” este cântarea corală.

          În Bisericile neoprotestante există Coruri mixte, formate din femei și bărbați, organizați la 4 voci – sopran, alt, tenor și bas – Coruri bărbătești, organizate la 4 voci – tenor I, tenor II, bariton și bas – Coruri femeiești, organizate la 3 voci – sopran I, sopran II, alto, uneori apare și o a IV a voce, alt II – Coruri de tineret, organizate ca și corurile mixte, Coruri de copii, de obicei cântă la 3 voci egale și Coruri de veterani.

          Fiecare Cor este condus de un dirijor cu aptitudini specifice acestui domeniu deosebit din viața bisericească.

          Corurile se pregătesc în cadrul unor ore de repetiții, unde în urma muncii migăloase și dedicate, a timpului alocat acestor activități, ating atât nivelul de execuție, cât și cel spiritual, în urma căruia slujirea din cadrul serviciilor divine atinge cote surprinzătoare, chiar și pentru specialiști.

  1. Colecta

          Un alt obicei în cadrul serviciilor divine, este colecta sau adunarea banilor donați de enoriași. Aceasta se face în două moduri: prin donație ocazională – când trece săculețul de colectă, fiecare pune cât dorește – sau prin contribuție sistematică, de obicei lunară – în plic nominal.

          Strângerea donațiilor este o lucrare deosebit de importantă ce revine numărătorilor de bani. După întocmirea procesului verbal și semnarea lui de șeful grupului de numărători, acesta este înmânat împreună cu întreaga sumă de bani casierului Bisericii.

          Plățile se fac în baza Hotărârilor de Comitet.

  1. TRADIȚII ÎN ZONA POETICO-MUZICALĂ

 

  1. Pregătirea muzicală

          Din generație în generație, neoprotestanții și-au pregătit copiii în cunoașterea notelor muzicale, a solfegiului, a cântului specific. Aceasta s-a făcut în cadru organizat în Biserici și era competența dirijorului sau în cadru special în școlile populare de artă.

          Încă din timpul vechiului regim, neoprotestanții au fost implicați în corurile școlare, în corurile militare și muncitorești care funcționau în acele vremuri.

          De asemenea, unii au ajuns să studieze muzica la cel mai înalt nivel, la Conservator, iar mai apoi s-au implicat în Corurile Filarmonicilor.

  1. Cultivarea muzicii culte solistice și corale

          Cântul din Bisericile neoprotestante vine și din zona muzicii culte, atât în cântarea comună, cât și în cea corală.

  1. Din perioada renascentistă

          Corurile cântă „Slava, mărirea și veșnicia”, de Giovanni Pierluigi da Palestrina

  1. Din perioada barocă

          Se cântă pe melodiile lui Antonio Lucio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, George Frideric Haendel.

  • Din peroada clasică

          Ne-a venit muzica lui Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart.

  1. Din peroada romantică

          Ne inspiră muzica lui Ludwig van Beethoven, Carl Maria Friedrich Ernst von Weber, Franz Schubert, Domenico Gaetano Maria Donizetti, Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, Frédéric François Chopin, Giuseppe Fortunino Francesco Verdi, Johannes Brahms, Pyotr Ilyich Tchaikovsky.

          Este binecunoscut Oratoriul de Crăciun „Spre Betleem”, de Augustine Rucker, oratoriu pe care majoritatea corurilor mari îl au în repertoriu.

          Neoprotestanții organizează evenimente muzicale de excepție, evenimente la care iau parte amatori dar și profesioniști în cântul coral.

  1. Cultivarea muzicii românești

          În Bisericile noastre se cântă multe cântări din patrimoniul muzical românesc.

  1. Compozitori români

Ciprian Porumbescu, Dumitru Georgescu-Chiriac, Gavriil Musicescu, Jean Staneschi, Titus C. Adorian, Ioan Chișmorie, Nicolae Moldoveanu, Daniel Stăuceanu, Iovan Miclea (Milutanu), Mia Iovin, Nelu Mureșan sau Teodor Caciora, au intrat de mult în sufletele noastre prin bogăția și varietatea repertoriilor.

  1. Cântarea în suferință

          Pentru neoprotestanți cântarea este o aripă întinsă ce înalță spre lumea spirituală de dincolo de cele văzute. În timp însă, credincioșii neoprotestanți au trecut și prin suferințe, persecuții și chiar temniță. Se credea sau se dorea ca această Aripă de Cer să se frângă! Dar în ciuda durerii, poeții și muzicienii erau mai inspirați.

          De-ar putea vorbi închisorile comuniste ne-ar povesti cum a compus Traian Dorz, sute de poezii iar Nicolae Moldoveanu, a primit muzica de-a dreptul nemuritoare.

  1. Formațiile muzicale instrumentale

          O altă frumoasă tradiție este legată de învățarea și exersarea cântului la instrumente muzicale. Formații muzicale ca fanfarele și orchestrele de mandoline au împodobit serviciile divine din Bisericile noastre.

  1. Fanfarele

          În timpul vechiului regim, ai noștri erau implicați în formațiile de fanfară de pe lângă marile inteprinderi din municipiu, ceea ce arată că au avut o îndemânare deosebită, deprinsă în repetițiile din Biserici. Cântau la evenimentele organizate în centrul orașului, la înmormântări și în serviciile Bisericilor. Mulți instrumentiști au reușit să-și achiziționeze instrumente proprii. După Revoluție au avut loc mai multe Festivaluri de Fanfare impresionante.

  1. Orchestrele

          Mandolina este un instrument cu coarde ciupite, deosebit de sensibil prin lirismul exprimării. Orchestrele de mandoline folosesc mandoline, mandole și chitare. Pentru a îmbogăți paleta de muzicală în orchestră au mai fost introduse câte un acordeoan, un fluier sau un flaut.

          Orchestrele sunt organizate astfel: mandolină I și I-solo, mandolina II și II-solo, mandola, mandolina VIII și chitara.

          Majoritatea partiturilor de orchestră cuprind două cântece, legate între ele prin temă și pasaj muzical.

          Copiii de la 6-7 ani au găsit în Orchestră locul ideal de-a învăța notele și de-a practica solfegiul.

  1. Recitarea poeziilor

          Un alt aspect specific serviciilor divine în Bisericile noastre îl constituie recitarea poeziilor. Aceasta se face între două cântări și au diverse funcții:

  1. Focalizarea atenției spre o anumită idee
  2. Sensibilizarea ascultătorilor
  • Corelația[5] cântărilor sau programului religios
  1. Înaintarea în procesul de conștientizare a mesajului
  2. Schimbarea ideeilor într-un program religios
  3. Adâncirea unei teme
  • Aplicarea unui Adevăr exprimat anterior
  • Concluzionarea

          Între cei mai recitați poeți în Bisericile neoprotestante un loc important îl ocupă Traian Dorz, Costache Ioanid, Tatiana Topciu și Valentin Popovici.

          Poezia creștină atinge sufletul. De aceea de multe ori, recitatorii își fac lucrarea cu lacrimi.

  1. TRADIȚII ÎN ZONA SOCIALĂ

 

  1. Ajutorarea celor în nevoi

          Ajutorarea celor în nevoi este una dintre cele mai nobile preocupări ale credincioșilor neoprotestanți. Sigur că există ajutorare și la celelalte Biserici, dar ceea ce ne particularizează este faptul că:

  1. Există o deprindere

          Deprinderea ca banii strânși în „duminica Cinei Domnului” să fie donați săracilor!

  1. Există un ritm

          De câteva ori pe an, de regulă înaintea marilor Sărbători, Bisericile participă la „Strângerea de ajutoare pentru cei în nevoi”. La această acțiune participă toată congregația iar starea tuturora este de responsabilitate și camaraderie.

  • Există un buget

          Bisericile mari au prins în Planul bugetar rubrica „Ajutoare pentru săraci”, ceea ce face pe fiecare membru părtaș acestui proiect.

          Iată câteva aspecte ce în convingerea mea răspund temei.

Arad, 26.nov.2014  Păstor & Dirijor, Ioan Aliman4

BIBLIOGRAFIE

[1] LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. http://dexonline.ro/definitie/lavi%C8%9B%C4%83

[2] PROCÓVIȚĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință. http://dexonline.ro/definitie/procovi%C8%9B%C4%83

[3] Numim „Servicii divine” toate întâlnirile din ziua de duminică și cele de peste săptămână în care se adună întreaga Biserică

[4] Doctrină = învățătură biblică propovăduită de Domnul Isus Hristos și aplicată de sfinții Apostoli.

[5] CORELÁȚIE, corelații, s. f. 1. Relație, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relație în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependență reciprocă, relație a două fenomene sau procese între variațiile cărora există o anumită legătură. – Din fr. corrélation. http://dexonline.ro/definitie/corela%C8%9Bie