TRĂIND PREZENTUL DIN PERSPECTIVA VIITORULUI Veniţi să umblăm în lumina Domnului! (1)

samy-tutac2Unele dintre momentele emoţionale şi spirituale cele mai înălţătoare pe care le-am trăit de-a lungul anilor de slujire la Biserica Betel din Timişoara, au fost atunci când corul şi orchestra bisericii noastre intonau spre gloria lui Dumnezeu „Halleluiah” din oratoriul „Mesia”, de Handel. Mai ales la marile sărbători, era impresionant să vezi întreaga adunare ridicându-se în picioare şi dând onorul Regelui regilor. Două lucruri însă, sunt ştiute mai puţin despre această bucată muzicală de excepţie. Puţini ştiu că „premiera mondială” a acestui oratoriu a avut loc într-o casă particulară din Dublin, Irlanda, pe 13 aprilie 1742 şi a fost un spectacol de binefacere pentru un spital, o infirmerie şi pentru deţinuţii din câteva închisori. De asemenea este important de ştiut că textul acestui renumit oratoriu este extras în întregime din Scriptură, în special din profeţiile mesianice ale Vechiului Testament. Profetul care a contribuit cel mai mult la textul oratoriului „Mesia” a fost Isaia, cel care a scris cea mai lungă, cea mai măiastră şi cea mai mesianică profeţie din Vechiul Testament.

M-am oprit asupra unui pasaj mai lung din cartea lui Isaia, respectiv capitolele doi, trei și patru în urmă cu mai mulți ani. De atunci m-am întors la acest pasaj de multe ori dar abia după aproape doi ani, am reuşit să pun la un loc ceea ce Dumnezeu mi-a vorbit prin aceste trei capitole din Isaia şi mai ales, prin chemarea extraordinară din Isaia 2:5:„Veniţi, casă a  lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului.” Este o chemare la a trăi prezentul din perspectiva viitorului. Într-un stil greu de egalat, Isaia descrie în capitolele doi, trei și patru: trecutul, prezentul şi viitorul poporului lui Dumnezeu. El surprinde păcatele din trecut ale poporului lui Dumnezeu cât şi haosul din vremea în care trăia, dar în acelaşi timp, priveşte dincolo de acestea, spre glorioasa Împărăţie a lui Mesia. „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor….” Isaia prezintă imaginea golirii unei găleţi şi această expresie vorbeşte despre sfârşitul istoriei. Aşadar, într-una dintre cele mai agitate şi mai tragice perioade din istoria evreilor, Isaia vorbeşte despre strălucirea epocii Evangheliei şi despre viitorul de aur care va veni. (Isaia 2:2, 3). În versetul 4, vorbeşte despre un viitor care trece dincolo de epoca Bisericii. Şapte lucruri se vor întâmpla în viitor, afirmă Isaia în aceste versete. Primele patru fac referire la epoca Bisericii dar îşi găsesc împlinirea finală în vremea plinătății Impărăției lui Dumnezeu. Următoarele trei vorbesc despre timpul când Impărăția lui Dumnezeu se va manifesta deplin, un timp caracterizat ca fiind „plin de prezenţa lui Dumnezeu”.

  1. Muntele casei Domnului va deveni cel mai important dintre toţi munţii.
  2. Toate neamurile se vor aduna cu grămada spre acest munte.
  3. Popoarele se vor îndemna unele pe altele în a-L căuta pe Domnul.
  4. Legea şi poruncile date de Domnul Dumnezeu se vor răspândi din Ierusalim.
  5. Domnul va fi Judecătorul absolut peste toate problemele morale sau etice de pe pământ.
  6. Domnia lui Cristos va fi instaurată pe tot pământul.
  7. Domnul va instaura o societate fără războaie iar fondurile cheltuite anterior în scopul înarmării, urmează să fie folosite în scopul achiziţionării de utilaje agricole.

Spunând toate acestea, Isaia lansează un apel dramatic: „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!”  Nu este un apel la a visa la schimbarea mondială care se va petrece cândva, ci un apel la a trăi astăzi în lumina a ceea ce va fi. Isaia cheamă poporul lui Dumnezeu să trăiască prezentul în lumina viitorului. Ce relevanţă are pentru noi, credincioşii din secolul XXI, un mesaj rostit acum două mii şapte sute de ani?  Vom căuta să descoperim împreună, în postările următoare.

Samy Tutac